Vreau să mulțumesc azi, la 33 de ani de la Mineriada din 13 - 15 iunie, ofițerului care ne-a salvat viața pe 14 iunie 1990 protejându-ne capetete pentru a nu fi loviți în creștetul lor cu topoare și bâte, așa cum au pățit colegii noștri de la Liga Studenților, pe care i-am văzut apoi răpuși însângerați în fântâna de la Arhitectură. Aș vrea să-l întâlnesc azi, să-i strâng mâna!

Mai vreau să mulțumesc șoferului Daciei albe în care am fost aruncați, poate chiar cel din imaginea de mai sus, care a făcut față invaziei de termite care ne înconjura. Nu știu cui aparține această fotografie dar aș vrea să-i mulțumesc și autorului ei.

Așa am ieșit și eu din Piața Universității, în dimineața zilei de 14 iunie 1990, înghesuit în spate de ofițerul care ne-a scăpat de linșaj, împreună cu alți trei colegi, dintre care o tânără studentă la Arhitectură ajunsă cu rochia sfâșiată. A fost Dacia noastră salvatoare.

De aici am ajuns încarcerați la Guvern și apoi la Unitatea de jandarmi de la Măgurele, "în genunchi, cu mâinile la ceafă și fața la perete”. Cât puteți să stați așa? Cu câte o țeavă de aruncător de grenade pe spate la fiecare aplecare a coloanei… Ce ziceți de trei zile?

Infern. Monica Macovei, trimisă special de Procurorul General al României, Gheorghe Robu, a zis apoi că ea n-a văzut violențe. Dacă avea ochelari de iapă...

Un alt tânăr a fost cu mult mai chinuit, fiind atârnat cu cătușele de un stâlp și bătut sistematic până când fața i-a devenit carne vie. Mai multe femei au fost violate. A fost oribil.

Dumnezeu să-i ierte pe toți!