ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Redactorul șef al ActiveNews, Victor Roncea, a fost poftit la CNA să dea socoteală pentru un articol.

ActiveNews este un site de presă SCRISĂ.

CNA – așa cum o arată și numele – se ocupă de reglementarea Audio-Vizualului.

Ce are a face audiovizualul cu presa scrisă? Exact ce are a face baba cu mitraliera.

Prima reacție a oricărui om normal e să creadă că a fost o greșeală.

Nu a fost o greșeală!

Pe ordinea de zi a CNA, ActiveNews figurează cu adresa sa de Web: www.activenews.ro.

De asemenea, pe aceeași ordine de zi apare clar și „motivul” pentru care ActiveNews este chemat la judecată: „articolul Hoții de nemurire din 10.04.2023”.

Era la mintea oricărui clapon de la CNA că e vorba de un ARTICOL de PRESĂ SCRISĂ de pe un SITE ONLINE.

Și că, potrivit legii, în-de-toate-băgătorul nas al CNA nu are ce să caute aici.

Și, totuși, citația s-a repetat trei zile la rând, negreșit. Trimisă prin e-mail, cu doar o oră înainte de începerea ședinței CNA.

Dacă prima reacție a unui om normal era să considere că trebuie să fie vorba de o nenîțelegere, a doua reacție a aceluiași om agasat era să se prezinte la CNA și să-i întrebe: „Ce poftești mă musiu?”.

Ar fi fost o greșeală fatală.

Prezentarea ActiveNews în fața CNA, fie și pentru a-i întreba „Cu ce drept?”, ar fi creat un precedent periculos: deschidea calea Consiliului Național al Audiovizualului către cenzurarea Internetului.

În condițiile în care audiențele televiziunilor scad într-un ritm dramatic și toată lumea se mută „online”, Internetul a devenit  Ținta lor. A Cenzorilor. A Caraliilor Adevărului.

Tripla citare a ActiveNews la CNA nu a fost o greșeală. A fost o Capcană.

*

Ați văzut vreodată o ședință a CNA? Ar trebui. E un spectacol unic și halucinant.

În ecranul monitorului, împărțit în pătrățele de aplicația ZOOM, stau Ei. Membrii CNA. Inchizitorii. Într-un colț apare împricinatul.

Scena pare ruptă din Dune. Sau dintr-o distopie sumbră.

Împricinatul este pus la colț și la figurat. Încolțit. I se cere să dea explicații. De ce a folosit cutare cuvânt, de ce glasul a avut o intonație ciudată când... Ce a vrut împricinatul să insinueze...? Nu știe că e discriminare / hărțuire / instigare / hate speech / zădărnicirea combaterii...?

Toate zoaiele Corectitudinii Politice sunt aruncate în capul sărmanului acuzat. Nu Adevărul interesează, ci Ideologia.

Are loc o judecată în toată regula. Deși acolo nu este un tribunal. Nu este o instanță. Membrii CNA nu sunt judecători. Mai mult, sunt numiți politic, potrivit intereselor unui partid sau altuia. Sunt, adică, niște politruci.

O ședință CNA seamănă cu un proces politic din anii ’50. Iar CNA este copia leită a unui tribunal al poporului.

Se pronunță sentințe. Se împart cu dărnicie amenzi de zeci și sute de mii de lei unor posturi locale, cu o mână de angajați. De cele mai multe ori, pentru aceste posturi, amenzile înseamnă falimentul.

Alteori, cu aceeași ușurătate, se taie emisii.

Oamenii care sunt aruncați pe drumuri, rămânând muritori de foame, nu sunt teroriști (deși au fost numiți așa în pandemie), nu pun bombe, nu dau în cap, nu fură.

Sunt niște bieți ziariști.

Este un spectacol cumplit să îi vezi în fața inchiziției CNA. La început se țin bățoși, încearcă să își adune toate rămășițele de curaj pregătite dinainte, să riposteze, să explice.

Apoi, pe măsură ce asupra lor se prăvălește cascada de acuzații, încep să se cocârjeze, să se facă tot mai mici, să se piardă.

Din pătrățelele ZOOM ale Zeilor Adevărului trăsnetele continuă să îl izbească pe Ziarist. Insinuările se încolăcesc reci și amenințătoare în jurul lui, pândind să îl sufoce.

Spectrul amenzii uriașe care îl va lăsa pe drumuri se conturează tot mai terifiant.

Și atunci Ziaristul – adesea cu familie, copii și rate la bancă - cedează. Își recunoaște vina. Își face autocritica. Își ia angajamentul că se va îndrepta. Că va merge neabătut pe calea trasată de CNA.

O oarecare relaxare apare atunci și pe chipurile sumbre ale Zeilor. Și de data asta, Puterea lor a învins.

(Zeii CNA se hrănesc cu sentimentul Puterii, se îmbată cu el, așa cum strămoșii lor olimpieni se amețeau cu ambrozie iar moșii lor staliniști se pileau cu vodcă.)

Atunci, asemenea anchetatorului satisfăcut care, după ore de interogatorii și bătăi, a obținut declarația dorită, încep să facă glumițe cu anchetatul plin de sânge și pișat pe el.

„Hai, bă, că n-a fost chiar așa de rău!”.

*

Pe câțiva dintre membrii CNA îi cunosc personal. Cu unii am fost coleg de redacție. Îi știu.

Sunt ziariști buni. Unii, excepționali. Când erau de partea celalaltă parte a baricadei erau aprigi apărători ai adevărului. Sau ai propriilor idei.

Orice tentativă de cenzură din partea șefilor ar fi fost sinucigașă. Orice tentativă de a le închide gura ar fi provocat un scandal monstru. Și plecarea cu trântit de ușă!

Așa se făcea presa cândva: cu demisia pe masă! Și cu șira spinării dreaptă!

Prin ce blestem, ziariștii străluciți de odinioară au devenit niște anchetatori întunecați?

Prin ce misterioase transformări interioare au trecut foștii apărători ai libertății ca să ajungă astăzi niște jalnici politruci, slugile celor pe care odinioară îi făceau să tremure cu dezvăluirile lor?

Prin ce sinistru proces de reeducare, pionierii Adevărului au ajuns astăzi torționari în solda Poliției Gândirii?

Nu știu.

Ce știu însă, este că anchetatul zdrobit, care își șterge sângele de la nas și schițează un zâmbet știrb și slugarnic către torționarul care l-a călcat în picioare, fericit că a scăpat doar cu atât, reprezintă Portretul Robot al Presei de azi.

Chipul Presei pe care și-l doresc CNA și stăpânii lor politici.

Și mai știu că singura șansă a presei de a scăpa de blestemul acestui Portret Robot și de a-și redobândi Chipul frumos din anii ’90, este să ia model de la martirii temnițelor comuniste.

 Să nu se îndoaie. Să își scuipe în față Torționarii. Cu curaj. Cu orice preț.