ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


"Astăzi împlinește 95 de ani aici, pe când are deja împliniți 15 dincolo, Maica Zamfira Constantinescu, onor-elevă și ultimul discipol al lui Nichifor Crainic, reînsuflețitoare a seriei noi a revistei "Gândirea", mentor și formator de spirit ortodox românesc, glas ascuns în lumină.", ne amintește Pr. Călin Sămărghițan.

Cercetătorul și teologul Florin Duțu întregește la rândul său cu un comentariu și o fotografie din arhiva CNSAS: "Stareța Prislopului, ucenica lui Nichifor Crainic și a Părintelui Arsenie Boca, Participantă la ședințele teologice de la Antim ale Rugului Aprins, prigonită de comuniști și alungată din Mânăstire în 1959, batjocorită recent într-o carte la Humanitas.

Iată și o fotografie descoperită în arhivele CNSAS: Maica Zamfira Constantinescu, ținând în mâini tradiționalele lumânări cu ștergare, la parastasul de la Biserica Enei din București (23 mai 1976), pentru Nichifor Crainic și soția acestuia, Aglaia. Fusese alungată de Securitate din mănăstire și i se interzisese să mai poarte haine monahale în 1959.

Apariția revistei Gândirea, cea mai importantă revistă de gândire românească și ortodoxă din perioada interbelică, a fost reluată după 1989, la Sibiu. Maica Zamfira și Părintele Călin Sămărghițan au făcut parte din noua grupare. S-a dus și se duce o luptă pe sub dedesubtul istoriei de către neomarxiști pentru ca această revistă ce fusese condusă de Nichifor Crainic să nu fie promovată în școlile românești."

ȚARA DE PESTE VEAC

Gândiriștilor
de Nichifor Crainic

Spre țara lui Lerui-Ler
Nu e zbor nici drum de fier, -
Numai lamură de gând,
Numai suflet tremurând
Și vâslaș un înger.

Spre țara de peste veac
Nesfârșire fără leac,
Vămile văzduhului,
Săbiile Duhului
Pururea de strajă.

Sus ! pe sparte frunți de zei,
Șovăielnici pași ai mei!
Piscuri de-ntrebări – momâi
Să-mi rămână sub călcâi
Și genuni de zare!

În țara lui Lerui-Ler
Năzuiesc un colț de cer.
De-oi găsi, de n-oi găsi!
Nimenea nu poate ști –
Singur Lerui-Ler.