Chiar dacă azi nu mai sunt pasionat de fotbal și de vreo echipă în mod special, anii pe care i-am petrecut pe stadioane, energia, oamenii pe care i-am cunoscut susținând o echipă românească mă obligă să scriu acest text, ca pe o mărturisire.

Aflu ieri că domnul Becali George va schimba, oficial, numele echipei sale din Steaua București în Sport București. De la 1 iunie 2017, dacă nu și mai devreme, una dintre ultimele construcții românești, naționale, capabilă să unească categorii sociale diferite, va muri. Istoria va reține că Steaua a fost ucisă chiar de cea care i-a dat viață: Armata.

Teoria oficială e că MAPN dorește să îndrepte o ilegalitate făcută în tulburii ani 90. În realitate, în 1998, un bun al statului român a fost dat gratuit pe mâna unui grup de privați, asociația într-un fel de ONG. Nu s-a făcut nicio evaluare, nicio procedură, nicio analiză, nicio licitație. Generalii care conduceau atunci Ministerul au decis să dea un bun care valora zeci de milioane de dolari - la acea vreme, unui apropiat al sistemului politic trecut, actual și viitor: Viorel Păunescu.

Pentru că „nea Viorel” e om de încredere: prin protocolul încheiat atunci, se legifera o afacere de tip mafiot. Noi, statul, îți dăm ție privatule să administrezi bunurile noastre, dar în realitate, tot noi controlăm situația. 

Pentru că roata se învârte și nimeni nu-i etern în funcție, vremurile s-au schimbat, generalii sunt în rezervă și privatul s-a trezit cu o mașină de consumat bani în care n-avea chef să investească, pentru că nu așa fusese înțelegerea. El doar administra...Așa că privatul i-a vândut ce primise cadou unui alt privat. Iar azi, la aproape 20 de ani, după momentul zero, MAPN și-a adus aminte că a pierdut bani de pe urma cadoului. Și ce face? În loc să trimită parchetul militar peste generalii care au realizat gheșeftul, au pus juristul să-l omoare pe al treilea, p-ăla care-a dat banii mizând pe buna credință a vânzătorului. Nicio întrebare pentru nea Viorel, pentru onor generalul Degeratu, pentru dl Babiuc, pentru Cristian Gațu, cei care-au semnat atunci. Să fie oare pentru că unul dintre cei implicați atunci a avut între timp o ascensiune uluitoare spre structurile de vârf ale Armatei? 

Nici nu mai contează. Armata, cu toată forța ei, știe că nu existau concepte juridice precum brand, palmares în legislația din 1998 și profită acum. E important momentul: câtă vreme Becali George a fost în grațiile sistemului, și petrecea cu Hrebe și Băse,  nici ceapă nu mâncase și nici gura nu-i mirosea.  Dar acum, pentru că nu le mai place unora, hop și vinovăția. Eu l-am criticat intens pe Becali în trecut, ca să mă exprim eufimistic, dar nu pot să ignor realitatea. Edulcorarea realității se plătește întotdeauna! 

Așa că, pentru un pumn de dolari și pentru a face uitată vinovăția din 1998, Armata face ce-a făcut și în 1989: își ucide propria creație. Așa cum în '89 Armata a inventat diversiunea teroristă - știută și documentată de peste 15 ani de istorici și documente ale statului român, omorând 800 de oameni pentru a acoperi faptul că omorâse 200 de la Timișoara, așa acum  inventează un litigiu despre o „marcă”  ce a devenit brusc, notorie. Paranteză: ce treabă are Armata să finanțeze activități profesioniste sportive din banii contribuabililor? Maică-mea plătește taxe și impozite ca MAPN să pregătească soldați sau să-i umfle conturile lui Marius Lăcătuș?! În caz de război ne apără Pițurcă?

În România nu există o legislație care să încadreze palmaresul sau istoria sportivă. Există diferite hotărâri judecătorești, unele contradictorii. În România, deținătorul istoriei sportive e cel care preia drepturile și obligațiile ce decurg din activitatea anterioară sportivă a entității în cauză. Chiar Armata recunoaște asta, în plângerea adresată Tribunalului București. Cu alte cuvinte, Steaua e la Becali. Doar că nu va mai fi Steaua. Va fi copilul deprimat că părinții l-au vândut unui străin și apoi, după 20 de ani, l-au dat în judecată pentru că le poartă numele ilegal.Carevasăzică, în anii 90-2000 m-am bucurat și-am plâns, am înghețat și-am asudat pentru o echipă care nici n-a existat. 

„Icoana stelei ce-a murit 

Încet pe cer se suie; 

Era pe când nu s-a zarit, 

Azi o vedem, si nu e” - La Steaua, de Mihai Eminescu