Recent, Bănicioiu și Cîmpeanu au emis un ordin comun, având ca teme prioritare triajul epidemiologic și imunizarea copiilor prin vaccinare. Ordinul nr. 1002MS/5057MECS/2015 modifică și completează alt ordin, „pentru aprobarea Metodologiei privind examinarea stării de sănătate a preșcolarilor și elevilor din unităţile de învăţământ de stat și particulare autorizate/acreditate, privind acordarea asistenţei medicale gratuite și pentru promovarea unui stil de viaţă sănătoasă”.

Naivii ar putea crede că Bănicioiu și Cîmpeanu nu mai pot dormi de grija copiilor noștri. Că visele le sunt bântuite de planuri pentru „promovarea unui stil de viaţă sănătoasă” și că în fiecare dimineaţă se trezesc murmurând „mens sana in corpore sano”. Ȋn realitate însă, cei doi miniștri doar mimează preocuparea. Pentru că, dacă ar fi cu adevărat sinceri, Bănicioiu și Cîmpeanu n-ar face o obsesie doar din numărarea înţepăturilor de vaccin, ci s-ar întreba, de pildă, și cum rezistă copiii în școli, fără  hrană, cu un orar de la 13:00 la 19:00? Sau cum poate căra un elev, kilometri întregi, de acasă la școală și retur, un ghiozdan ce cântărește o treime din greutatea lui?
 

Ȋn clasa a III-a, de pildă, un copil e nevoit să ducă în spate și câte 7 kg, zilnic. Asta deși medicii avertizează că ghiozdanul nu trebuie să depăşească 10% din greutatea școlarului. La invitaţia unei învăţătoarea dintr-o școală bucureșteană, un medic specialist i-a evaluat pe cei 22 de elevi dintr-o clasă a III-a și a ajuns la o concluzie surprinzătoare: niciunul dintre copii nu mai avea coloana vertebrală dreaptă! 8 elevi au fost diagnosticaţi cu scolioza, 1 – cu cifoză, 1 – cu cifoscolioză, 7 – cu atitudine scoliotică, 3 – cu atitudine cifotică, 2 – cu atitudine cifoscoliotică. 

 

Dacă Bănicioiu și Cîmpeanu nu ar putea dormi de grija copiilor noștri, ar încerca să care ei înșiși un ghiozdan de clasa de a III-a! Măcar cu rândul. Măcar de la ministerul Sănătăţii și până la Teatrul Naţional. 

Să simtă pe spinarea lor cum școala ne cocoșează de-adevăratelea copiii, întru prosperitatea editurilor care scot, semestrial, zeci de mii de culegeri și de caietele speciale, îndesate apoi pe gâtul elevilor, „facultativ, dar obligatoriu”. Ȋn 2011, ministrul Educaţiei de atunci, Daniel Funeriu, a cerut să nu li se mai impună elevilor să cumpere auxiliare, caiete de exerciţii, culegeri și alte materiale didactice neobligatorii. „Am solicitat să se evite astfel de lucruri, pentru că școala nu este un târg”, declara Funeriu.

Ȋnsă școala a rămas același iarmaroc. Doar agenţii de vânzări, adică onoratele cadrele didactice, și-au mai nuanţat discursul: „vă recomand culegerea X. Şi Y. De la editura Z. Nu sunt obligatorii, dar e bine să le aveţi.” Ȋn marea majoritatea a cazurilor, „e bine să le aveţi” înseamnă, într-o traducere exactă, „veţi primi temă din ele”. 

Sunt manualele depășite, așa cum susţin profesorii? Schimbaţi-le! Şi introduceţi în ele elemente de complexitate, astfel încât copiii să lucreze la nivel de olimpiade internaţionale, pentru ca, la examenul de capacitate, să se blocheze  în faţa unui exerciţiu de tipul „10.2 – 20 este egal cu...”.

Nu are ministerul bani de manuale noi? Cereţi-le părinţilor să cumpere manualele și scoateţi din Constituţie gluma cu „învăţământul este gratuit”. Oricum, dintotdeauna părinţii cumpără și manuale, și culegeri, și auxiliare, și bănci în clasă, și paza școlii...

Domnule Bănicioiu, domnule Cîmpeanu, căraţi în spate ghiozdanul unui elev, dacă aveţi curajul! Apoi, dovediţi-ne că aveţi cu adevărat coloană vertebrală și nu ne mai cocoșaţi copiii!