ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


De la termenul anterior, a trecut un început de primăvară și-un miez de iarnă, adunate într-o lună și jumătate. În fața Tribunalului București e pustiu. Nicio televiziune, niciun cameraman alergând după inculpați. E semn rău, nu se va întâmpla nimic nici azi în dosar.

În sala din capătul holului de la etajul 2, părțile stau îngrămădite, suflet de inculpat în suflet de părinte care și-a îngropat copilul, așteptând ca grefierul să termine de făcut prezența. Totul e un act de prezență. De doi ani, de când dosarul a fost trimis în instanță, ne întâlnim periodic în aceleași săli aglomerate și ascultăm grefierul citind pomelnicul acelorași nume și constatând apoi aceeași lipsă de procedură. De doi ani, la fiecare termen, e la fel. Doar înghesuiala a crescut, pentru că dosarele s-au conexat, 3 în 1 - ca pliculețele de nes, mărind numărul părților și pe cel al inculpaților.

Joi, 29 martie a.c., la Tribunalul București va veni Dosarul Mineriadei. Al doilea termen din camera preliminară. Ședința, care nu are caracter public, se va desfășura în Sala de Festivități de la etajul 4. Dosarul Colectiv nu s-a calificat pentru o așa onoare. Cât timp oamenii rezistă, stând înghesuiți și în picioare, cât timp nu leșină vreun părinte și nu e scos cu targa pe ușă, solemnitatea ședinței de judecată e respectată. 

Și, oricum, la Colectiv cel mai mult durează până se strigă prezența. Azi, de pildă, s-a constatat că e lipsă de procedură cu o parte civilă din Spania: nu s-a întors dovada de citare. Erau două părți civile acolo (Agirrezabala Iradi Xabier și Imanol Etxarri Galartza) care țineau procesul în loc din ianuarie.  Pentru una dintre ele, în sfârșit, s-a întors dovada de citare la 2 martie, pentru cealaltă - nu, deși „a fost citată în același timp, la aceeași adresă”, spune judecătorul. 

De ce la aceeași adresă, nimeni nu știe să spună, pentru că cele două părți nu sunt rude și nici nu locuiesc împreună. Am scris acest lucru și în februarie: „Părțile civile citate în Spania sunt doi studenți care veniseră în România cu bursă Erasmus: Etxarri Galartza Imanol (25 ani) și Xabier Agirrezabala Iradi (24 ani). Amândoi s-au aflat în Colectiv în seara incendiului și au suferit arsuri ușoare, fiind externați din spital la 5 noiembrie 2015.  
Interesant e cum de au fost citați ei la comun, având în vedere că Etxarri Galartza Imanol e domiciliat în Urdiain (Navarra), iar Xabier Agirrezabala Iradi în Hernani (Gipuzkoa).” 

 
Etxarri Galartza Imanol (stânga) și Xabier Agirrezabala Iradi (dreapta)

În 2015, cei doi au primit îngrijiri la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. dr. Agrippa Ionescu”. Spitalul SRI. E greu de crezut că în fișele de internare de acolo nu există datele lor de identificare. Sau că instanța nu ar avea acces la aceste date, dacă le-ar solicita.

Dar instanța doar constată că și la acest termen e lipsă de procedură. Și dă cuvântul părților. Inculpații, prin avocați, cer cu toții amânare. Apărătorii părților civile au păreri diferite, unii spun că nu e procedură, alții vor să se meargă mai departe, pentru că „vătămarea care s-ar produce părților civile e una ce poate fi acoperită”. Azi ar trebui să se citească rechizitoriile.

Procurorii de ședință, și cel ce reprezintă Ministerul Public, și cel al DNA, consideră procedura legal îndeplinită și ar vrea ca la acest termen să se discute măcar despre introducerea în cauză a statului român.

Dar judecătorul nu este de acord. Dispune ca partea civilă din Spania să fie citată prin afișare la ușa instanței. Prorogă cererea de introducere în cauză a statului român și acordă un nou termen pentru data de 7 mai. Ce atâta grabă...    

64 de oameni și-au pierdut viața în urma incendiului produs în clubul Colectiv în seara zilei de 30 octombrie 2015. 

Jean Chelba, tatăl lui Alexandru Chelba, spune că va sesiza Inspecția Judiciară. „Mie mi se pare că ceva nu este în regulă în tot ce se întâmplă”, mărturisește el. „Toți părinții și victimele sunt idignate de modalitatea în care suntem tratați și de felul în care ei înțeleg să aplice legea în acest proces”.