ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Avocatul Emanuil Gojdu, una dintre cele mai mari personalități ale culturii orădene, a fost uitat de comunitate.

Numele său mai este amintit doar de instituția de învățământ căreia i-a lăsat o impozantă clădire, în timp ce statuia sa a fost evacută din Piața Unirii în urmă cu 2 ani și abandonată la ștrandul orășenesc.

Administrația locală urma să reamplaseze statuia în apropierea școlii care poartă acest nume, în Piața Emanuil Gojdu (Centrul Civic), vis-a-vis de Catedrala Ortodoxă. Din păcate, nici până azi nu s-a întâmplat acesat lucru, iar statuia zace în niște boscheți, după cum se observă în imaginea care deschide știrea.

Cu toate că – în timpul vieții sale, dar și după moartea sa – a avut o contribuție majoră la ridicarea culturii românești, sprijinând mii de tineri români să dobândească o educație și instrucție pe măsură, numele lui Gojdu, este, chiar în orașul natal, prea puțin omagiat. Pe peretele casei natale din strada Traian Moșoiu, lângă o poartă inestetică de plastic cenușiu, acoperită parțial de un indicator rutier și un coș de gunoi, o placă memorială de marmură consemnează faptul că în acel loc s-a născut avocatul orădean, scrie portalul culturainmiscare.ro. 

Peste personalitatea sa s-a lăsat, în fapt, o dublă uitare, după ce statul român a renunțat la patrimoniul Fundației Gojdu, considerat drept cea mai mare pierdere patrimonială a României, după tezaurul de la Moscova.

Emanuil Gojdu s-a născut în Oradea, în 1802 de unde a plecat în Bratislava pentru a studia dreptul, stabilindu-se ulterior în Budapesta. A devenit unul dintre cei mai căutați avocați din Imperiu. El este cel care a înlocuit limba latină cu limba maghiară în procesele din Ungaria și a ajuns la o situație materială foarte bună, dar nu și-a uitat niciodată originile, de care era mândru. 

Înainte de moartea sa, în 1869, Emanoil Gojdu își formulează testamentul. Cele două mori cu aburi la care era proprietar, acțiuni în bănci, terenuri și case sunt lăsate „acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania, care se ține de credința răsăriteană ortodoxă". A stabilit norme exacte pentru buna funcționare a Fundației care-i poartă numele pentru 200 de ani. Fundația trebuia să dea burse tinerilor „distinși prin purtare bună și prin talente", iar o parte din bani să se investească în acțiuni și bunuri imobile pentru a se capitaliza și a produce banii necesari pentru următoarele generații de studenți.