Alina Mungiu Pippidi consideră că România s-a pus singură și neforțată de nimeni pe harta amenințărilor Iraniene, deși țara noastră s-a aflat în relații istorice excelente cu acea națiune, prin instalarea scutului de la Deveselu și ca urmare directă a asasinării unui important general iranian de către americani.

Pippidi a mai spus la B1 TV că nici măcar Polonia nu a fost la fel de dornică să-și activeze scutul anti-rachetă precum România, care a devenit astfel, prima țintă pentru un eventual atac iranian asupra Europei.

Fosta bursieră a Guvernului SUA spune că în ultimii 10 ani, prin Traian Băsescu, România s-a aliniat unei politici agresive față de Rusia a unei anumite facțiuni din politica americană, care a mizat că fostul colos sovietic este prea slab pentru a replica.

Pippidi mai afirmă că în acest moment, riscurile la adresa României sunt enorme, deoarece țara noastră este singura care are rachete îndreptate spre Iran. Aceste afirmații vin după ce Mungiu a scris că România „este ca și în război cu Iranul”.

Iată declarațiile făcute de Alina Mungiu Pippidi, la B1 TV:  

„Întreaga intervenție în Irak a fost o greșeală, iar Iranul este atât de puternic acum și din cauza acelei intervenții. Era un echilibru acolo între iranieni și Saddam și americanii l-au stricat. Lor li s-a spus că se va strica acest echilibru de către englezi și de către alții, dar noi și un alt grup de țări est-europene le-am ținut partea. Măcar după 10 ani să discutăm despre aceste lucruri, pentru că au un impact asupra vieții noastre.

A doua mare greșeală, despre care am mai discutat, este felul în care o aripă i-a tratat pe ruși, n-au știut să profite de faptul că au câștigat războiul rece și am pierdut pacea rece. 

Aceste lucruri s-au schimbat din cauza politicii externe pe care am avut-o noi, urmând o aripă a politicii americane - pentru că în America sunt mai multe opinii întotdeauna - cei care i-au tratat pe ruși, cei care i-au simțit slabi și zis „să împingem lărgirea NATO în Moldova, în Georgia, în Ucraina”, deși în Ucraina n-a fost niciodată o majoritate pro-NATO. Toată lumea știa în anii 90 că în momentul în care împingi lucrurile în Crimeea, ea o să plece (la ruși). Crimeea era a rușilor și stătea în Ucraina doar pentru că rușii le spuseseră să nu plece din Ucraina. 

Ce s-a întâmplat e că în momentul în care i-am împins pe ruși atât de tare, în acești 10 ani, balanța s-a schimbat complet. Cei 20 de ani fuseseră ani de dezarmare și detensionare și acum avem iar submarine nucleare, arme, rachete pe care Putin le construiește. De ce? Pentru că el a fost convins că scutul nostru de la Deveselu se îndreaptă împotriva lui și de la început era adevărat.

Ne-am pus singuri pe harta Iranului, eram singura țară din Europa de Est pe care Iranul nu s-ar fi gândit 1000 de ani să o atace. De ce s-a pus acum problema? Pentru că suntem solidari cu americanii. Dar de ce vrem? Ce vrem să dovedim și cui?

Știe cineva că din cauza acestei false amenințări cu Rusia am construit baza asta de la Deveselu și din cauza ei Putin s-a reînarmat?

Deveselu a fost făcut, teoretic, pentru Iran, dar în realitate, foarte devreme, au început schimbări ca să poată fi folosit și împotriva Federației Ruse.

Poate că strategia asta de asasinat funcționează. Dar e treaba lor. De ce e treaba noastră? Trebuie să ai un risc la București? Pentru bazele militare din România pentru această acțiune?

E treaba americanilor. 

Perspectiva mea este foarte limitată: pe mine mă interesează că acest stat are cea mai mare colecție de rachete, cu rază medie, mică, de acțiune, îndreptate spre Europa. Și noi suntem singurii de gardă, poziție în care ne-am pus singuri.

Și la prieteni apropiați, și la familie și la rude le spui câteodată că greșesc. În al doilea rând, dacă noi eram o țară cu minimă demnitate,  nu trebuiau să se sfătuiască și cu noi. Așa cum dl Iohannis s-a pozat cu dl Trump în afișe electorale, măcar Trump ți-a dat vreun telefon să-ți zică: uite, chestia asta va atrage riscuri și asupra mea și asupra voastră, prietenii și aliații mei. Să știți, să spui la oameni, să vă pregătiți.

Sigur că toate țările din lume vor să aibă parteneriat strategic cu America: e țara cea mai mare și mai puternică. Dar există niște limite. Ale discernământului și finalmente ale patriotismului. Există un interes național care nu se poate alinia perfect cu ale altora. În mare măsură, dar niciodată perfect.

Nu se poate să te faci preșul tuturor și din aceste lucruri să creezi o situație de risc, care altfel nu ar fi existat.

Noi avem situații de risc pe care nu le mai putem întoarce. Poate să vină altcineva la guvernare. Poate să vină alt președinte: de altfel, nu este Klaus Iohannis cel care a pornit politica asta, ci Traian Băsescu.

Putin s-a înarmat în acești 10 ani. N-am făcut decât să-i amenințăm că băgăm Georgia și Ucraina în NATO. Și ce-am făcut? Am pierdut Crimeea, în Transnistria nu am reușit niciodată să obținem un loc mai bun și o negociere mai bună pentru Moldova, cu toată slugărnicia noastră.

Și azi, datoriile la gaze ale Transnistriei se adaugă în contul datoriei externe a Republicii Moldova. Deci Chișinăul plătește gazele consumate de un teritoriu asupra căruia nu are controlul.Măcar atât să fi rezolvat acolo, pentru că Transnistria e singurul loc unde ne confruntăm cu rușii. Ce-am reușit cu Transnistria în ultimii 20 de ani? Nimic.

Astăzi, nici în campanie președintele nu discută cum discutăm noi acum. Nu cumva politica asta a noastră cu rușii s-a întors împotriva noastră? Nu cumva am pierdut pacea după ce câștigasem războiul cu ei?

Cum să se desfășoare conflictul pe deasupra noastră când noi ne-am pus rachetele la mijloc? Baza din Polonia nu este operațională, numai a noastră funcțională. Suntem cel mai semnificativ punct de pe harta Europei. Avem rachetele cu care să oprim Iranul, care nici măcar nu se gândea să vină aici. Asta am făcut.

Politica noastră externă a fost o greșeală, după summitul NATO de la București din 2008. Am vrut să arătăm că suntem cei mai buni din clasă, dar dintr-o clasă de la țară, fără toalete, și am creat condiții pentru pericole. Pericole despre care serviciile știau că vor apărea.

Nu zice nimeni să nu fim aliați cu americanii, dar poate e momentul pentru o altfel de abordare. Sunt nenumărate țări aliate cu americanii care nu au expunerea noastră, de fapt suntem singura țară care este așa de expusă. Suntem singura țară din Europa cu arme dispuse pe curs de conflagrație cu Iranul.

Riscul e enorm în acest moment. Propun o înțelegere națională pentru reducerea riscurilor. Să reflectăm care sunt politicile prin care ne putem scădea riscul.  Pentru că altfel, să intri sub pielea americanilor făcând dușmani în iranieni, pe care nu-i aveai, stimulând înarmarea rușilor, e o prostie de la un capăt la altul.

Sunt de acord că nu putem fi de acord niciodată prieteni cu rușii, că trebuie să fim mereu mefienți cu rușii, dar într-un fel care ne aduce avantaje”.