Candidatura liderului Marian Munteanu, din partea PNL, la funcția de Primar al Capitalei, a declanșat un scandal teribil și a tulburat multe "cuiburi de viespi".

 

Dacă reîntoarcerea lui Marian Munteanu în agora românească, prin lansarea Platformei Civice Naționale "Alianța Noastră", a fost privită ca fiind un demers interesant, inedit, ba chiar oarecum exotic, subita lui implicare în viața politică, prin surprinzătoarea asumare a unei importante candidaturi politice, cu nu mai puțin surprinzătoare susținere a PNL, ridică numeroase și foarte mari semne de întrebare.

Un lucru este însă cert și de necontestat: Marian Munteanu a reeditat performanța din vremurile când era liderul Pieței Universității - "Zona liberă de neocomunism", anume că a împărțit România în două tabere care se ceartă cu îndârjire, formate din admiratorii entuziaști și acuzatorii vehemenți ai persoanei și acțiunilor sale.

Totuși, există o diferență majoră între situația lui "Marian Munteanu 1990" și "Marian Munteanu 2016".

În 1990, Marian Munteanu, liderul "golanilor", primea acuzații de "legionar", "agent al unor puteri străine", "element antisocial", "dușman al României" etc. de la activiștii tovarășului Ion Iliescu și ai FSN-ului răsărit din bezna ocultă a eșaloanelor 2 și 3 ale PCR și Securității. Mișcarea anti-comunistă condusă de Marian Munteanu era considerată, în 1990, ca fiind o "rebeliune legionară" redivivus... 

Era prea devreme, în 1990, ca Marian Munteanu să devină o forță politică, slujea el, pe atunci, un grup de interese încă lipsit de puterea de a influența imediat și major destinul României?

În 2016, Marian Munteanu, candidatul PNL la funcția de Primar al Capitalei, primește acuzații de "legionar", "agent al unor forțe anti-europene", "pericol pentru democrație" etc. de la activiștii "corectitudinii politice" răsăriți din comunitatea ong-urilor abonate la finanțări din fonduri europene sau din programe oferite de unele ambasade.

Candidatura lui Marian Munteanu este considerată, în 2016, "o ofensă adusă valorilor democratice ale societății în care trăim (...) pentru că a avut și are simpatii pentru curente de orientare fascistă, de care nu s-a dezis niciodată, (...) promovează un discurs bazat pe elemente ortodox-fundamentaliste incompatibil cu valori democratice si chiar Constituționale" ș.c.l., ș.c.l., ș.c.l. 

Este prea târziu, în 2016, ca Marian Munteanu să devină un lider politic, grupurile de interese care se luptă pentru a controla destinul României sunt altele decât în 1990, este Marian Munteanu incomod pentru aceste forțe sau dimpotrivă, le este, cu voie sau fără voie, instrument foarte folositor, însă într-o manieră aproape de neînțeles pentru majoritatea cetățenilor români? Nu știm care este răspunsul, observăm doar că idolul mesianic al tinerilor anticomuniști din anii 90 s-a transformat (a fost transformat?) în demonul antidemocratic al României anului 2016...

De fapt, care este adevărata luptă din spatele acestui scandal? Cine sunt, cu adevărat, grupurile de interese și de influență aflate în conflict? Care este marea miză a acestei îndârjite confruntări?

Atunci când a lansat "Alianța Noastră", liderul Marian Munteanu părea că își asumă un mesaj al renașterii naționale întemeiat pe valorile tradiționale și pe respectarea intereselor legitime ale Națiunii Române. Exprimat printr-o Proclamație dată la București, la 27 martie 2016, acest mesaj nu a fost perceput, la momentul respectiv, nici ca fiind "legionar", "extremist", "fundamentalist" și nici ca "antidemocratic". Proiectul Platformei Civice Naționale "Alianța Noastră" s-ar fi dezvoltat, în timp, urmând câteva firești etape pentru o nouă construcție civică, eventual cu aspirații politice - o consolidare organizațională, prin înființarea de filiale în teritoriu, o clarificare programatică, prin dezbateri interne, dar și publice, iar într-un final, probabil o asumare a înființării unei forțe politice care să-și afle liderii și orientarea ideologică în interiorul respectivei platforme civice.

La foarte scurt timp după înființarea acestei entități civice, Marian Munteanu șochează prin anunțul că acceptă candidatura din partea PNL, inițial prezentată ca fiind o candidatură independentă susținută de o parte a societății civile și sprijinită politic de PNL, ulterior transformându-se, cel puțin la nivel formal, într-o candidatură politică. Rapiditatea schimbării de atitudine și de mesaj - de la atitudinea național-creștină și "anti-sistem", la concubinajul politic cu PNL, componentă defel creștină a sistemului anterior contestat - a bulversat pe mulți dintre susținătorii "Alianței Noastre" și a declanșat scandalul cunoscut.

Totodată, prin candidatura sa, Marian Munteanu și-a atras furia activiștilor "corectitudinii politice" care insistă pe acuzația apartenenței acestuia la "legionarism", însă, în ciuda gălăgiei foarte mari pe care o fac, acuzatorii nu reușesc să aducă și argumente solide, eventual de natură penală - propaganda și activitățile legionare, este știut, se sancționează penal - în susținerea tezei lor. Acuzația este bizară, mai ales că este lansată împotriva unei persoane care vreme de peste două decenii,cu excepția episodului neconsumat al însoțirii cu partidul înființat de  Virgil Măgureanu,  nu a fost prezentă în viața publică și politică a României. Care ar fi acțiunile "fasciste", "legionare" comise de Marian Munteanu? Când, unde, cum...?

Bizară este însă și acțiunea politică a PNL, de desemnare a lui Marian Munteanu la candidatura pentru funcția de Primar al Capitalei. PNL este un partid pro-european, pro-globalist și inclusiv, susținător al corectitudinii politice cu care Marian Munteanu, pare a fi în conflict. Asumarea unui candidat, pe de o parte, acuzat că este "pro-legionar", pe de altă parte, abia reimplicat în societatea civilă, pare un demers absolut ilogic. Mulți s-au grăbit să spună că în PNL este haos, că partidul nu mai are conducere, că acolo sunt niște stupizi care nu mai sunt capabili să estimeze consecințele propriilor acțiuni politice etc.

Foarte puțin probabil că liderii PNL - mulți dintre ei fiind posesori ai unei bogate experiențe politice și ai unor puternice relații în diferite grupuri de influență - au căzut, subit, într-un retard intelectual ori că au fost manipulați de forțe oculte să accepte candidatura "legionarului" Marian Munteanu.

Dacă privim cu o oarecare seninătate la toată această luptă și dacă evităm să ne înfierbântăm de zgomotul scandalului, ne rămâne doar varianta că este vorba de un calcul politic extrem de subtil, de rece și de cinic, care aparține nu atât unor forțe politice și grupuri de interese din țară, cât mai ales, forțelor politice și economice care se luptă pentru controlul asupra României. Marian Munteanu, cu voie sau fără voie, este principalul personaj al unui experiment de inginerie socială și de resetare a controlului asupra mulțimilor. Valul "anti-sistem" care amenință să inunde atât Uniunea Europeană, cât și SUA, revolta oamenilor din ceea ce se numește "lumea liberă" împotriva politicienilor și bogaților sistemului, dezamăgirea profundă pe care a provocat-o în oameni eșecul democrației de tip neoliberal și capitalist necesită o reacție din partea sistemului.

Principalul pericol pentru sistem este renașterea sentimentului național, redescoperirea valorilor naționale și implicit, pentru națiunile europene, a valorilor creștine. Reafirmarea statelor naționale nu este în lista de opțiuni pentru cei care controlează sistemul, prin urmare, compromiterea prezenței în viața politică a valorilor naționale și tradiționale, devine "prioritate zero". Marian Munteanu a fost transformat, peste noapte, într-un fel de lider naționalist, de păstrător și propovăduitor al marilor valori naționale și tradiționale românești, iar apoi, a fost atras (realocat?) în capcana politicii, cu o candidatură suficient de importantă pentru a justifica și asigura impactul scandalului declanșat, dar în același timp, suficient de neimportantă pentru a nu afecta fundamental, în cazul unor efecte necontrolate și adverse, ritmul general al acestui experiment geopolitic. 

Care va fi marele învins? Va fi mișcarea național-creștină. 

Dacă Marian Munteanu rămâne candidatul PNL - probabil că nu va rămâne, logica "jocului" ne conduce spre această supoziție - și va câștiga alegerile, va fi obligat să renunțe, treptat, la valorile pe care le-a proclamat prin intermediul Platformei Civice Naționale "Alianța Noastră". Poate că în formă, le va păstra, dar pe fond, la nivelul acțiunilor concrete, va renunța să le promoveze, dată fiind presiunea exercitată de interesele camarilei PNL sau va demisiona, eșecul fiind, în fond, același. Dacă va pierde alegerile, se va spune că "cetățenii au reacționat împotriva legionarismului și fundamentalismului" etc.

Dacă Marian Munteanu va pierde calitatea de candidat al PNL, șansele afirmării politice a valorilor național-creștine vor fi, pentru multă vreme - probabil pentru cel puțin încă un deceniu, timp suficient pentru sistem să-și facă "update"-ul de supraviețuire - foarte mici, după un eșec și o compromitere de asemenea amploare.

 

Un singur lucru refuz, deocamdată, să-l dezbat, anume posibilul, dar nu știu cât de probabilul, oportunism politic al lui Marian Munteanu. Rămâne de văzut. Timpul va confirma sau va infirma toate câte se spun în aceste triste zile ale vrajbei noastre...