Să revenim, deci. La jumătatea lui decembrie trecut m-am adresat cu petiții președinților celor două Camere ale Parlamentului, Președintelui României și Primului-ministru, solicitând luarea de măsuri, specifice competențelor pentru fiecare caz în parte, în scopul înlăturării consecințelor loviturii de stat de la 30 decembrie 1947. La fel, și fostului Președinte Traian Băsescu, deputat european acum, cerându-i să inițieze o rezoluție de condamnare a actului din decembrie 1947. Articolul precedent și petițiile au fost publicate, tot de activenews.ro, aici.
 
În termenul legal de 30 de zile am primit răspuns de la cele două Camere ale Parlamentului și de la Guvern.

La Senat, cererea a fost adresată Președintelui Teodor Meleșcanu (ocupând această poziție cu susținerea Partidului Social Democrat). Răspunsul mi-a fost dat de președintele Comisiei pentru constituționalitate, prin vicepreședintele Viorel Salan, de asemenea PSD), astfel:
a)-cererea nu intră în competența acestei Comisii, care are drept competență „întocmirea rapoartelor asupra legilor atacate pentru neconstituționalitate”; așadar din răspunsul primit rezultă mai întâi că Președintele Senatului a dispus soluționarea petiției de către o Comisie necompetentă legal;
b)-deși se declară necompetentă legal, Comisia se pronunță totuși pe fondul petiției, după cum urmează:
b.1)-prin Constituția actuală forma republicană de guvernământ nu poate fi supusă revizuirii, iar revenirea la forma de guvernământ monarhică se poate face "numai prin formarea unei Adunări constituante, care să adopte o nouă Constituție”; răspunzând astfel, Comisia a ignorat punctul 1 din cererea mea (evitând, în plus, să facă orice referire la el): „să constatați caracterul anti-constituțional și nelegal al abdicării forțate a Regelui Mihai I și să declarați acest act ca atare”;
b.2)-Legea nr 363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Român în Republica Populară Română, mi s-a mai răspuns, a fost abrogată implicit prin adoptarea succesivă a mai multor Constituții, respectiv din 1948, 1952, 1965 și 1991; răspunsul atestă un fapt contrar realității, în sensul în care această Lege (cheia loviturii de stat în cauză, o culme a abuzului de drept și de fapt, care, prin voința ocupantului sovietic, a suprimat forma monarhică de guvernământ și a impus-o pe cea republicană) nu a fost abrogată prin Constituțiile invocate de Președintele Comisiei (și în nici vreun alt mod, nici explicit, nici implicit); dimpotrivă, aceste Constituții au preluat, consfințit și perpetuat de-a lungul a peste șapte decenii samavolnicia dictată prin Legea nr 363/1947.

La Camera Deputaților, am adresat cererea Președintelui Marcel Ciolacu (PSD). Am primit răspuns de la Simona Primejdie, Șefa Biroului registratură și arhivă-Compartimentul pentru petiții și audiențe: „Petiția a fost analizată cu atenție față de problematica expusă și vă mulțumim pentru opiniile dvs.” Răspunsul este contrar legii, în sensul că petiția mea a  constat într-un număr de patru „cereri” de măsuri concrete (în înțelesul art 2 din OG nr 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor), identice cu cele către Senat, măsuri vizând înlăturarea consecințelor loviturii de stat din decembrie 1947. Așadar, reprezentanta Camerei Deputaților a calificat petiția, nelegal și cu rea-credință, ca fiind niște "opinii”, cu intenția vădită de a se evita un răspuns concret la cele patru cereri cuprinse în ea. Cât privește „atențiacu care a fost analizată petiția, rămâne ca perioada următoare să clarifice dacă – pe tema formei de guvernământ și a actului samavolnic din 1947 – Președintele Camerei, Marcel Ciolacu, precum și PSD, Partid căruia acesta îi este nou Președinte, vor continua sau nu pe linia tradițională bine știută, de opoziție la înlăturarea celor mai grave urmări ale totalitarismului comunist din România.

Petiția adresată Primului-ministru liberal Ludovic Orban a fost și ea „soluționată” prin încălcarea legii. Cum se poate vedea în materialul inițial, Primului-ministru i-am cerut, în principal, în acord cu competențele constituționale ale Guvernului, inițierea de măsuri legislative simetrice (dar de sens contrar) celor luate la 30 decembrie 1947 de pretinsul Parlament și de Guvernul Groza, prin încălcarea Constituției și a tuturor normelor legale incidente în vigoare la acea dată. Cu toate acestea, actualul Guvern, printr-o adresă a Secretariatului general, semnată indescifrabil de un "director” anonim, mi-a comunicat că petiția („memoriul”, în limbaj dejist și ceaușist) a fost trimisă despre informare și analiză... Camerei Deputaților. Așadar, urmașii liberalilor întemeietori ai Regatului României au pasat decizia urmașilor celor ce au smuls coroana de pe fruntea țării.

În sfârșit, nici după 3 luni, Președintele Iohannis (liberal și el) și Traian Băsescu nu au dat niciun răspuns; pare că aceia ce văd în actualul Președinte un continuator al regimului fostului Președinte ar putea să aibă dreptate. Președintele în exercițiu urmează să fie obligat de instanță să dea și el un răspuns, măcar și numai ca să înțeleagă că nu are dreptul să-i desconsidere pe cei din ale căror impozite și taxe huzurește indecent în Palatul Regal Cotroceni.

Nu am avut, desigur, naivitatea să cred că prin ceea ce voi face voi schimba ceva. Tot ce mi-am dorit a fost o demonstrație cât se poate mai concretă, ce nu s-a mai făcut până acum, cu privire la atitudinea „elitei politice” pretins post-comuniste față de unul dintre actele cele mai nefaste din istoria țării. Comuniștii, securiștii, urmașii și complicii lor au făcut țării un rău imens și după 1989. Foarte recent, Ambasadorul SUA la București a declarat că, sprijinită de țara sa, "România se află în punctul de a scăpa de ultimele cătușe ale comunismului”. În minte cu toate cele petrecute după Decembrie 89, dar și cu experiența prin care tocmai am trecut, nu mă îndoiesc, totuși, că d-l Adrian Zuckerman știe bine pe ce-și bazează optimismul cu care, în numele Guvernului țării sale, încurajează un popor ce „nu are un prieten mai bun decât poporul american”(l-am citat, de asemenea).