Dezvăluirea că profesorul Lucian Boia a colaborat benevol cu Securitatea l-a determinat pe jurnalistul Patrick Andre de Hillerin să reacționeze prin intermediul unui editorial publicat în Cațavencii.
 

Jurnalistul îl critică pe Boia pentru faptul că a acceptat cu nonșalanță colaborarea cu Securitatea comunistă, pentru ca apoi să scrie cărți despre problemele României.

„Nu cred că ar fi fost o idee bună să refuz", spune Lucian Boia despre momentul racolării sale ca turnător.

Pe bune? Nu ar fi fost o idee bună? Și după aia scriem best-seller-uri despre de ce e România altfel? Nu, serios, tataie…

De unde ne mai alimentăm noi, ăștia, încă în viață, cu moralitate? Câtă vreme îl mai puteți ține în geam pe Șora, pentru a-i păpa pensia și pentru a posta pe FB în numele lui?”, se întreabă PAH.

Ziaristul îi acuză pe cei ca Boia și cei care l-au susținut pentru că „au fluturat ani de zile ștergarul moralității deasupra capului când, de fapt, erați cel mai puțin calificați să faceți asta”.

„Domnule Boia, luați-o  e asta, de exemplu, venind de la un om care chiar muncește, din greu, pentru tot ce are. Un om realmente bun, cu care eu nu mă înțeleg mereu, dar pe care îl respect. „Florin Vlad: În 1987, student în anul III fiind, profesorul îndrumător de an m-a chemat în biroul său, m-a servit cu coniac (!), mi-a explicat cât de important e să ne apărăm țara de străini (aveam colegi străini în căminul în care locuiam) și mi-a propus să devin informator al Securității. Cred că m-au luat toate transpirațiile, m-am căcat pe mine de frică, dar am refuzat, am spus că îmi pare rău, dar nu pot să fac asta. Mi-a mulțumit, și-a cerut scuze și am încheiat discuția. N-am mai abordat niciodată acest subiect, nu am simțit să am vreo urmare neplăcută referitor la cele întâmplate. Securitatea, ca și comunismul de altfel, își trăgea seva din frica noastră. Nu spun că puteai să refuzi și să nu pățești nimic, spun doar că în cazul meu așa s-a întâmplat, nu am pățit nimic. Pentru mine, informatorii Securității erau și sunt cei mai de jos oameni, indiferent de numele pe care-l poartă, Lucian Boia în cazul de față."

Suntem,

și îmi pare rău să o spun, o țară ale cărei elite caută cel mai proeminent prohab pentru a se repezi cu gura larg deschisă spre el.

Dacă, vreodată, cineva, într-un moment de rătăcire, mă mai numește intelectual, răspunsul meu e simplu: Mama domniei-tale este femeie de moravuri ușoare!”, conchide Hillerin.