Când un teolog idolatru ca Baconschi cere sancțiuni penale împotriva „discursului etnocratic, folcloric, ruralist” al naționaliștilor de genul lui Tudor Gheorghe în „Dilema" lui A. Pleșu, putem avea măsură infirmității "elitelor" autopropuse.

Nu mai poate fi de mirare că Voinescu aka Cotoi, redactorul șef al acestei publicații de mare cultură națională, face numere dedicate diversității LGBT și unul împotriva Referendumului pentru Căsătorie exact înainte de votare - firesc într-un fel, când spiritus rector A. Pleșu declara că acesta „valorifică în mod impur un interes politic în care nu cred, o anumită ignoranță din rîndurile electoratului și un capital de intoleranță și judecată tăioasă a „aproapelui” care n-are nimic de a face cu creștinismul". Același Sever Voinescu are emisiune dedicată la Trinitas, iar intelectualii de curte ai lui Băsescu/Petrov sunt oaspeții permanenți ai postului Patriarhiei Române.

Astfel poți realiza de ce lumea e încântată de o guvernare care transformă Statul Român într-o antrepriză falimentată cu bună știință de un guvern care își pierde busola și realizează într-o singură noapte, înainte să pice, zeci de OUG-uri care au ca obiect de la trotinetele electrice, la privatizarea cu bani publici a Sănătății (cazul "Polisano" este complet dezgustător), până la statuarea turismului electoral ca mod de a face politică multă în stil mare.

Toate aceste abominații nu trezesc un singur reproș marilor conștiințe care au năvălit anii trecuți în piețe, cu misia apărării purității politice, chiar dacă aveau gura plină de îndemnuri la sex oral. Iar intelectualii publici Liiceanu și Tismăneanu făceau apologia expresiei #MuiePSD ca prototip al unei revoluții sui-generis.

Însă nu va uitați numai la intelectualii poporului care vor să îmbogățească lupta politică prin dezvoltarea unei semiotici a #muii. În paralel, dar purtați de aceleași idealuri, alții doresc o emancipare a ortodoxiei pentru a fi digerabilă noilor tendințe globaliste. Confrații vor dispariția României într-un hiperstat antidemocratic - Statele Unite Europene -, ventilând cu aer doct utopiile internaționaliste ale elitelor corporatocrate ale lumii.

Fiți puțin atenți și la cei care fac partide „conservatoare", dar care nu deschid gura atunci când vânzarea Sănătății - sute de milioane de euro din buget către beneficiari privați, care va transforma actul medical într-un lux dedicat celor bogați; pentru care subiectul „abuzuri în justiție" este tabu ca și subiectul protocoalelor secrete dintre Justiție și SRI, care au fisurat iremediabil toată structura democratică a României.

Nu au deschis gura nici când s-a dovedit că Augustin Lazăr, Procurorul General al României premiat de GDS, a fost unul dintre decidenții Aiudului, închisoarea unde erau torturați oponenții reali ai regimului Ceaușescu, nu dizidenții-caviar care aveau domiciliu obligatoriu în case de creație unde se chefuia până în zori.

Unii dintre acești "naționaliști-creștini" au făcut campanie electorală partidului Monicăi Macovei (M10), procuroarea comunistă care, după „revoluție", s-a remarcat prin anchetarea demonstrantilor închiși la Mineriada din iunie 1990 în lagărul ad-hoc de la Măgurele, cea care a pus bazele mișcării homosexualiste (LGBT) în România, fiind membru fondator „Accept", care a făcut parte din board-ul Universității Soros (Central Europene) de la Budapesta, a activat împotriva BOR și a acționat permanent în Parlamentul European ca factor de presiune împotriva intereselor României.

Faptul că toată plaja politică are acum nisipul pus din camioanele serviciilor, că presa mainstream este ocupată de acoperiți care au cașcaval la gură, nu face ca „vocea patriotului naționale" să prindă glas. Marea lor problemă a fost „ciuma roșie", până când partidul a fost recuperat de Sistem, precum și sprijinul dat ulterior în campania electorală celui mai devotat globalist, marioneta tembelă a intereselor germane în România.

În limbajul specific, crearea de mișcări sau partidele politice chiar de către Sistem, ca să preia valul de nemulțumire la adresa acestuia, se definește sub denumirea de „astroturf" - de la numele unei firme de iarbă artificială.
Acestea mimează spontaneitatea, se dă impresia că ar avea o bază socială, iar la noi, pe zona conservatoare, a început prin sprijinul dat de guvernul Petre Roman lui Vadim Tudor ca să creeze un ziar și ulterior o mișcare „naționalistă" cu sprijinul Securității. Atunci a început și diabolizarea naționalismului, care a fost definit ca nefrecventabil de către moderații pro-occidentali (liberali).

Vadim Tudor a confiscat, prin discursul sau agresiv-ditirambic, toate temele fierbinți care au dus până astăzi la destructurarea economică, culturală și politică a statului.

Faptul că România este singurul stat din Europa care nu are o mișcare politică național-conservatoare viabilă se datorează inclusiv construcției politice din jurul unui intelectual de curte al regimului Ceaușescu, realizate de structurile Securității, precum și a inexistenței unei elite intelectuale care să gândească autonom (cu notabile excepții, dar ținute la marginea discursului public), majoritatea acesteia fiind arondată financiar fundațiilor creștin-democrate germane (inclusiv incubatorul "Noua Europă"), sau direct Fundației Soros, al cărei președinte pe viață este Andrei Pleșu. Nu mai vorbim de GDS, conceput de Silviu Brucan ca un hub progresist format din intelectuali bătrâni care au performat în perioada stalinistă și de "rezistentii prin cultură" din "epoca" Ceaușescu, luați sub aripa lui Leonte Răutu.

Frica cea mai mare a Noii Securități Globaliste este ca nu cumva mișcarea suveranistă/naționalistă să scape de sub controlul lor, implicit al stăpânilor coloniei.

De aceea mișcările fake-conservatoare pot fi lesne depistate atunci când NU abordează sub nicio formă teme ca preluarea banilor publici în buzunarele private, nu crâcnesc când sunt date legi prin care corporațiile preiau bogățiile naturale fără să mai plătească decât sume derizorii Statului sau când tolerează ambasadelor occidentale amestecul public în viața politică și socială, inclusiv prin evenimente LGBT.

Aceiași patrioți discreți pe astfel de teme își regăsesc vocea când pun ștampila globalistă peste cei care protestează de ani de zile împotriva distrugerii suveranității statului, făcându-i "rusofili", "putinisti", "dughinisti" (toți suveranistii sunt sub acest asalt manipulator, de la Trump la Le Pen sau Salvini), sau mai nou "național-comuniști".

Între capitalismul corporatocrat (neoliberal) și interesul național, vor alege fără nicio tresărire solidaritatea cu marele capital, chiar dacă acesta promovează disoluția societății (LGBT, gender) și a Statului (regionalizare, SUE).

Infailibilitatea Occidentului, de unde vine acum valul noului bolșevism-internaționalist, este dogma structurantă a intelectualității "de dreapta" de la noi și sâmburele putred, alături de idolatrizarea capitalismului corporatist, al pseudo-conservatorismului politic.