*Răzgâiat din mai toate părțile pentru atitudinea sa indiscutabil verticală în relațiile cu un Occident tot mai departe de ce-a fost cândva, prim-ministrul ungar o mai dă uneori și prin bălării. Recent el a declarat că Budapesta implementează un program de dezvoltare militară la finalul căruia țara sa "va avea o putere semnificativă și va fi capabilă să se apere de un atac venit din orice direcție”. El a sugerat că în acest fel Ungaria nu va mai avea nevoie să  conteze și pe NATO. Citești și te întrebi dacă nu cumva d-l Orban e euforic de la prea multă votcă.

*Când vreți să știți ce mai vor statul paralel și interesele străine, uitați-vă la ce face d-l Iohannis.

*În toamna trecută, într-una una dintre edițiile emisiunii „Ora Regelui” s-a vorbit și despre atrocitățile la care  au fost supuși soldații români făcuți prizonieri, și duși în Franța, de armata germană și cea austriacă în timpul Primului Război Mondial. Realizatorul emisiunii a făcut o comparație între conduita inumană de atunci a germanilor și cea din timpul regimului nazist de mai târziu. Oameni cu o memorie redutabilă, germanii au ținut minte episodul, și, cu prima ocazie, s-au gândit că ar fi nedrept să nu ne-o plătească. Așa că în chiar zilele Centenarului Marii Uniri, postul public de televiziune german a dat de veste lumii că la 1 Decembrie 1918 "România a anexat Ardealul, o parte din Ungaria”.

 

Carevasăzică la o judecată de valoare ni s-a răspuns cu un fals istoric halucinant. Asta dacă nu cumva prietenii nemți chiar cred ce spun – inclusiv că d-l Hitler a făcut chiar un act de dreptate când prin Dictatul de la Viena ne-a luat din nou Ardealul. Sincer, mă cam așteptam ca lucrurile să degenereze la nivel declarativ. De aceea zilele trecute m-am bucurat când Custodele Coroanei l-a primit, și invitat la prânz, pe ambasadorul german. E mare nevoie ca relațiile noastre din ultimii ani, din ultimii aproape zece ani, să se îndrepte substanțial. La nivelul Casei noastre Regale se dovedește, iată, că există deschiderea necesară. Dacă Berlinul este interesat de un parteneriat corect cu România, atunci Casa Regală e interlocutorul cel mai legitim și potrivit.

*Astăzi, ca să faci politică trebuie ai bani, iar ca să ai bani trebuie să faci politică.

*De când cu Prezidenția Marelui Sas, Cibinul are și el pretenția că Oltul se varsă în el – iar nu viceversa.

*Ar putea pierde Kovesi cursa pentru postul european de procuror-șef? Nu-i exclus. Caz în cred că Bruxellesul își va lua un time-out în meciul cu România pe tema fostei șefe de la DNA. Nu-i văd eu pe komisarii de acolo, cel puțin pe cei actuali, dispuși să-și abandoneze agentul în teritoriul inamicului. În lunile care vin CEDO se va ocupa puțin de igiena satrapului, după care domnii komisari vor relua partida pretinzând că e 1-0 pentru ei. Și hotărâți ca, la o asemenea miză, să n-o piardă indiferent de consecințele – chiar și grave – ce ar putea urma.

*Bineînțeles că azi se răzbună cele trei decenii de guvernare incompetentă și coruptă, în beneficiul unei oligarhii interne și al intereselor străine. O Românie consolidată democratic și economic, servită loial de elitele sale, ar fi înfruntat aceste vremuri în picioare, iar nu în genunchi.

Mare minune cum de-a scăpat până acum Mușchiul țigănesc, cu un astfel de nume, de vigilența nemiloasă a corectitudinii politice...

*S-a aflat că doamna cu batic din serile trecute de la Parchet nu era Carmen Iohannis. Era  Elena Ceaușescu, și se ducea să răspundă în fața Marii Adunări Naționale.