*Cu scopul de a-mi apăra drepturi legale vătămate de autorități publice – dar și de a testa inclusiv în acest mod respectarea în România a dreptului la un proces echitabil și de acces la justiție – în ultimii aproape 20 de ani am inițiat și susținut aproape 40 de acțiuni judiciare de contencios administrativ și civile.
 
Și am făcut-o exclusiv în cauze în care adevărul și dreptatea erau demonstrabile practic aritmetic; pentru că toate aceste demersuri presupuneau de partea mea efort, timp și, de multe ori, și bani. Cam care ar fi bilanțul? Din circa 120 de judecători implicați, în mod sigur nu mai mult de 20 și-au făcut datoria. În rest, toți, bodyguarzi ai instituțiilor statului, până chiar și în zilele acestea. Încât mă uit puțin mirat la actualele zbateri pe tema desființării Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, atât de mult dorită, a adevărat, de prezidentul Republicii (mânat în luptă de memoria terifiantului dosar al Forumului Germanilor din Sibiu). Și totuși spun că mă uit mirat la cele ce văd pentru că pur și simplu nu înțeleg ce au adus sau ce ar mai putea aduce – bun și esențial – magistrații din SIIJ în activitatea unei magistraturi care de 30 de ani de „post-comunism” n-a făcut decât ce-a făcut și în cei 45 de ani de comunism: s-a pus în slujba conducerii statale, bătându-și joc în modul cel mai cinic de cetățeanul de rând.

*M-am tot întrebat și încă mă mai întreb dacă nu cumva, din motive inavuabile, partenerii noștri vestici sunt de fapt împotriva reîntregirii țării și revenirii ei la Regalitatea strivită de tancurile sovietice (sub privirile mai mult aprobatoare ale înaintașilor lor).
 

*Ne mirăm că ne merge rău într-o Uniune Europeană anti-creștină, căreia conducătorii noștri ne-au făcut argați? N-ar trebui! După cum n-ar trebui nici să uităm atâtea lucruri esențiale pe care ni le-a spus  Regele Mihai: „Eu sunt puțin îngrijorat cu Uniunea Europeană, că ei fac cum fac pentru ei acolo, dar neglijează multe lucruri locale și un lucru care mă deranjează și mai mult este chestiunea religioasă. Chiar în Constituția Uniunii Europene care, când o fi să fie, chestiunea religioasă nu e pusă, e scoasă de acolo. Noi suntem creștini sau suntem păgâni?"
 

*Doar pentru a evita un scandal diplomatic, Administrația Penitenciarelor a aprobat - numai într-un târziu și numai după un prim refuz ilegal - ca Dragnea să fie vizitat de un trimis al Papei Francisc. Zilele acestea - de asemenea ilegal - aceeași Administrație refuză jurnalistei Oana Stancu un interviu cu fostul șef al PSD. Iar ministrul Justiției - al unei Justiții pe punctul de a fi luată ostatică și ea de interesele neo-marxiste UE dirijate de germani - se apără mințind că decizia ar aparține exclusiv celor de la penitenciare. Când în realitate HG 756/2016 pentru organizarea Administrației Penitenciarelor e limpede ca lumina zilei: această instituție se află "în subordinea Ministerului Justiției” (art 1). Așadar semnele de întrebare privind cazul Dragnea continuă să se înmulțească cu totul îngrijorător.
 

*Un politician tăricean a intrat pe contrasens și a omorât doi oameni. Radio Erevan a luat de pe buzele tuturor românilor întrebarea ce-o fi făcut compatriotul lor la volan de a omorât doi oameni și a răspuns: "La volan politicienii români pun la cale strategii anti-corupție".

*Ce avem noi aici? Două grupuri de persoane. În primul, oameni precum: Mihai Șora, vechi activist comunist și actual agitator #rezist; Andi Moisescu, înveterat propagandist #rezist și el. Delia Matache, pop-rock-eriță, propagandistă anti-creștină și a concupiscenței (cu un apogeu pe timpul referendumului pentru familie); etc. Un al doilea grup oameni ca: Octav Bjoza, deținut politic și președinte al Asociației foștilor deținuți politici, militant pentru recuperarea memoriei istoriei recente și pentru cinstirea celor ce au luptat împotriva răului făcut României de regimul comunist; Sofia Vicoveanca, interpretă de muzică populară, ortodoxă practicantă, susținătoare a referendumului pentru familie; etc. Ce asemănare putem găsi noi între cele două grupuri? Între altele că sunt formate din persoane care au tot dreptul să se exprime liber și tot dreptul să aibă orice opțiuni doresc. Și ce deosebiri putem găsi între aceleași două grupuri? Între altele că niciodată chipul persoanelor din al doilea grup nu se va regăsi, precum al celorlalte, pe imensele bannere și panouri publicitare care împânzesc marile centre urbane ale țării. Și prin care capitalul occidental premiază regește și încurajează, aici, cu agendă bine stabilită și în exclusivitate, numai un anumit set de „valori”.