Cu mare ștaif și în profundă ignorare a Independenței României, săptămâna a debitat pe 9 mai fulminant, cu kirweih-ul căpșunat de discursul lui Klaus Werner în curtea Cotrocenilor, de Ziua Europei. Pardon, a debutat... Președintele anunța că România este conectată definitiv la setul de valori europene și că ținta noastră este Spațiul Schengen și moneda comună. Nu se pune că nu prea se mai știe care sunt defapt valorile alea înălțător-europene sau că ceea ce bănuim a le constitui tocmai se află în plină probă practică a prăbușirii. Nicio grimasă, niciun semn de îndoială, nimic. Dimpotrivă: neîncrederea și scepticismul tot mai pronunțate sunt amenințări la adresa proiectului european pentru locatarul din palat. Nu efecte care provin din niște cauze și nici motive întemeiate ca să te pună cât de cât pe gânduri și socoteli de siguranță. Cam la fel stă treaba și cu criza refugiaților. În privința căreia, președintele dă asigurări că România își pune la dispoziție expertiza si resursele- a se citi că își deschide porțile pentru migranți- pentru rezolvarea acesteia.

Pe 12 mai, tăiere de panglică la Deverselu. Pardon, Deveselu. A fost activat scutul anti-rachetă. Oricât aș încerca și m-aș suci în căutarea altor certitudini, nu reușesc să bifez decât două. Că din momentul ăsta am devenit țintă de prim rang în cazul unui atac și că populația statului independent și suveran România nu a fost consultată în privința amplasării acestui dispozitiv pe teritoriul său național. Tot pe 12 a fost și ziua bunică-mii, a împlinit 94 de ani. I-am urat de sănătate și de ani înainte, am pupat-o, am ascultat-o povestind... Ne-a mulțumit cu lacrimi în ochi și ne-a zis să o lăsăm pe ea, că acuși se duce...să avem mare grijă de noi. Că de când e ea, nu a văzut lumea "atât de tăbărâtă ca în vremurile astea”. Nici în război, nici în cele mai cumplite momente ale comunismului. Când, între noi fie vorba, frate-su a paralizat în urma unui atac cerebral. Venise comisia de colectivizare să îi ceară predarea pământului. La el, care văzuse pe frontul din est ce e colhozul. A pus mâna pe topor și le-a cerut ălora din comisie să iasă din bătătura lui. Speriate să nu facă vreo prostie, femeile din familie au sărit plângând pe el. A mai apucat să muște din gulerul paltonului...

Dar să revenim, că săptămâna asta a puțit mai mult. Pardon, a putut... Ambasada SUA, de exemplu, și-a exprimat dezamăgirea cu privire la decizia BNR de a-l onora pe Mihail Manoilescu, fost guvernator al Băncii Naționale în perioada interbelică, printr-o monedă omagială. Ambasada zice că românul, intrat în istorie pentru modelul său de economie protecționistă, apreciat în lumea largă, ”a promovat și a contribuit activ la ideologia fascistă și sentimentul antisemit în România”. Cam în aceleași zeci de ore, ambasadorul american Hans Klemm încălca "toate uzanțele politice și diplomatice”, afișându-se cot la cot cu contestatul președinte de Cameră a Deputaților Valeriu Zgonea și dând fără menajamente mesaje de susținere pentru acesta. No comment.

 

Ca să fie completă săptămâna și la propriu și la figurat, să mai notăm că FMI și-a azvârlit deja buzduganul și anunță, după cum titrează presa, "sfârșitul petrecerii în România". Este vorba despre un raport al fundului. Pardon, al fondului... Nu prea știu la ce petrecere se referă, dar intrând în detalii, treaba sună cam trist. Cică nu e bine deloc dacă se tot mărește în halul ăsta salariul minim pe economie! Și că 2017 deja arată urât... Nu știu exact de ce, dar înclin să îi cred...

 

PS: În ultimii cinci ani, SRI a trimis circa 100 de informări despre vulnerabilitățile sistemului public de sănătate decidenților legali, inclusiv pe chestiuni legate de fenomenul infecțiilor nosocomiale intraspitalicești. E tot de săptămâna asta...