Cazul medicului din Galați și răspunsul acestuia la scrisoarea deschisă adresată de o viitoare mămică spitalului din Focșani merită o cercetare deosebită.


Asta pentru că modul în care acel medic a răspuns, trecând peste eventuale circumstanțe oferite de starea lui emoțională la acel moment, reliefează principala problemă a sistemului medical românesc: lipsa omeniei, a bunului simț, a empatiei sau cum vreți să-i spuneți.

Caz real: cuplu tânăr vine cu copilul foarte mic (sub 2 ani)  la urgență, după acesta și-a dat cu un detergent foarte toxic în ochi. Medicul de gardă de la oftalmologie nici nu se uită la el și în ciuda rugilor disperate ale părinților și ale urletelor de durere al copiilor spune doar...dați cu apă, că trece.

Întâmplător, pe-acolo trece alt medic, care îi știe pe cei doi părinți și întreabă ce s-a întâmplat. Brusc,  medicul "își rupe un pic din timp”, cum s-a explicat doftoru Mihăilă și împreună cu asistenta încep să consulte copilul. Îl pun pe scaun, etc, etc, etc..și îi prescriu un tratament. Nu apă. Povestea s-a terminat cu bine, dar întreb: ce fel de medic e acela care dă doi bani pe pacienți doar de frică? 

Alt caz: Spital de urgență de stat. Două mame tinere se prezintă cu copiii, care aveau febră foarte mare, agitați, etc. Medicul de gardă de la pediatrie se răstește la una dintre ele, pe care o cunoștea: "De ce mi-ai adus-o pe-asta( cealaltă –n.mea) aici? Nu vezi ce copil mic are( sub 1 an-n.mea) ? Nu vezi cum plânge?”. Și altele, pe care nu le mai reproduc. Într-un final, și acest medic "și-a rupt din timp” pentru a consulta copilul,  nu înainte de a-l trânti pe masa de consultație. 

Și exemplele pot continua. Acest gen de atitudine, de stăpân care este deranjat de "ignoranții” de pacienți, l-am regăsit și în răspunsul lui "dottore” Mihăilă.  Dânsul, ca și alții, își închipuie că absolvirea facultății de medicină îi dă putere de viață și de moarte asupra "muritorilor” care au nevoie de ajutor.

Unii dintre medicii din România, indiferent de faptul că sunt la privat sau  la stat, se comportă ca niște stăpâni pe plantație, care nu trebuie deranjați.  Aroganța și mândria dispar brusc, însă, când vine vorba de revendicări materiale. Imediat își pun bonețica pe cap și încep să se tânguie că salariile sunt prea mici, că pacienții sunt prea mulți, că munca e grea, etc. După care se urcă în mașină și pleacă la cabinetul privat. 

Să ne înțelegem: nu generalizez, am cunoscut medici jertfelnici și cu mult bun simț. Dar sistemul medical este așa cum este din cauza îmbuibaților și aroganților, care pretind că sunt infailibili. Lăcomia este prima cauză a problemelor din spitale. Indiferent că sunt de stat sau  privat. În România, dacă o mămică se prezintă la consult și spune că o doare piciorul, atunci e clar, cezariană! Și-a rupt o unghie? Păi e riscant, atunci neapărat o cezariană! Analizele au ieșit perfect luna trecută? Nu contează,  le repetăm și luna asta, oricât e nevoie! Ești însărcinată cu al doilea copil? Păi hai să facem un avort, de ce să ne chinuim!  Mereu  m-am întrebat de ce se fac atâtea cezariene în România: după două nașteri între trei ani m-am lămurit. Din lăcomia medicilor. Și la stat și la privat o naștere prin cezariană costă mai mult.Și apoi, vine altă cezariană, pentru că numai în România e "extreme de riscant” să naști natural după. Și uite așa se cumpără Iphone 6 ală pe care și-l dorea. 

Credeți că la clinicile private e altfel? Nici vorbă. Uitați-vă ce mașini au medicii de-acolo.  Și acolo s-ar răsti medicii la noi, dar de teama repercusiunilor nu o fac. Domnul Mihăilă spune că "99% dintre români habar nu au pe ce planetă trăiesc”, că "habar nu au de nimic”. Așa să fie oare?

Nu cred. Cred însă că domnul doctor se crede un reprezentant al elitei, un mare binefăcător, care este contestat de "pulimea”( numele de Oprescu vă sună cunoscut?)  nerecunoscătoare. În cazul nostru, de o fată tânără care a avut curajul să ceară să se respecte LEGEA și nimic mai mult. Și pentru asta, domnul doctor îi spune că e "prințesă imperială”! Ce tupeu  pe ea, auzi…să ceară bun simț și respectarea legii...

Dragi medici buni: câtă vreme îi lăsați pe colegii dvs să vorbească în halul acesta cu noi, nu vă așteptați la prea multă recunoștință. Tolerând răul, îl faceți acceptabil. Câți ați știut de HexiFarma și ați tăcut din gură? Câte vieți s-au dus din cauza tăcerii voastre?
 
Chiar dacă n-avem  noi studii medicale, oameni suntem  totuși,  cu o demnitate lăsată de Dumnezeu. Chiar și "duduile” sau "maimuțele” ignorante plătesc taxe și impozite sau pot ajunge, cine știe când, să vă întindă mâna să vă scoată din șanț.

Cereți-ne șpagă dacă statul nu vă plătește cum  trebuie, dar fii om, vorbește cu respect,  că nu ești tu dumnezeu pe pământ pentru că ai terminat medicina. Nu vă place în România? Cărăți-vă și faceți-o cât mai repede. Avem nevoie de oameni cărora noi ceilalți să nu le puțim.  Nu avem nevoie să vă faceți meseria ca și cum ne-ați face o mare favoare.  Dacă ai ales să rămâi aici, adică să trăiești printre noi, asumă-ți chestia asta și fii OM. În pauză nu te mai uita la fotbal sau la telenovele și citește ce e omenia. E o trăsătură minunată, veche, a oamenilor de pe aceste meleaguri. Gheorghe Racoveanu și Mircea Eliade explică foarte frumos despre ce e vorba. Vă ajut eu cu linkul.

Dragi profesori de la facultățile de medicină, învățați-vă studenții că pacientul nu este o abstracțiune peste care ai putere de viață și de moarte, ci că sunt oameni înzestrați cu suflet și demnitat!  Învățați, chiar și voi înșivă, că viața omului nu se circumscrie unor parametri din tabele: da, copiii pot fi bine mersi și dacă nu se încadrează în tabelele dvs! Nu vă mai considerați dumnezei,  care desconsideră tot ce e natural și lăsat de Dumnezeu. Modelele dvs să nu fie Oprescu, ci Pesamosca, Mindea și Dănăilă: prețuiți munca, dar nu cu prețul sufletului!