ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



„Medicii care promovează vaccinurile susțin adesea că poliomielita a fost eradicată prin utilizarea vaccinului. Aceasta este, ca să o spun politicos, o minciună sfruntată”, scrie Dr. Vernon Coleman, într-o postare pe blogul său, pe care o redăm mai jos.  

Știu că faptele nu sunt „la modă” pentru establishmentul medical al zilelor noastre, dar dovezi solide arată în mod convingător că vaccinul antipolio a pus în pericol un număr mare de oameni sănătoși, că încă ucide oameni sănătoși și nu a avut niciun rol în eradicarea bolii.

Dovezile că introducerea vaccinului antipoliomielită nu a avut succesul pretins nu sunt greu de găsit. În Tennessee, SUA, numărul victimelor poliomielitei, cu un an înainte ca vaccinarea să devină obligatorie, a fost de 119. În anul după introducerea vaccinării, cifra a crescut la 386. 

În Carolina de Nord, numărul cazurilor, înainte de introducerea vaccinării, a fost de 78, iar după ce vaccinul a devenit obligatoriu, cifra a crescut la 313. Există cifre similare în alte state americane. Dacă nu mă credeți, verificați cifrele. Dovezile nu sunt atât de greu de aflat. 

În America, în general, incidența poliomielitei a crescut dramatic (cu aproximativ 50%) după introducerea imunizării în masă. Numărul deceselor din cauza poliomielitei a scăzut dramatic înainte de introducerea primului vaccin împotriva poliomielitei.

În realitate, ca și în cazul altor boli infecțioase, amploarea poliomielitei a scăzut pe măsură ce au fost disponibile condiții de igienă mai bune, locuințe mai bune, apă mai curată și suficiente alimente în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Mai curând evoluțiile sociale decât cele medicale au crescut rezistența umană la bolile infecțioase.

Dar vaccinul profitabil este încă popular. Astăzi, în multe țări nu se aude despre cazuri de paralizie cauzată de poliomielită. Dar în fiecare an există cazuri de paralizie cauzată probabil de vaccinul oral antipolio.

Cu toate acestea, dacă vaccinul antipolio funcționează sau nu este, pentru mulți oameni, o chestiune de sănătate relativ neimportantă.

Cu mult mai important este faptul (dezvăluit în cartea mea „De ce experimentele pe animale trebuie să înceteze”, din 1991) că milioane de oameni cărora li s-au administrat vaccinuri împotriva poliomielitei în anii 1950 și 1960 ar putea prezenta acum un risc mult mai mare de a dezvolta cancer.

Problema este că, deși primul avans în dezvoltarea unui vaccin împotriva poliomielitei a fost făcut în 1949 cu ajutorul unei culturi de țesuturi umane, când primul vaccin practic a fost preparat în anii 1950, a fost folosit țesut de rinichi de maimuță deoarece aceasta era o practică standard de laborator. Cercetătorii nu și-au dat seama că unul dintre virusurile întâlnite în mod obișnuit în celulele rinichilor de maimuță poate provoca cancer la oameni.

Dacă ar fi fost folosite celule umane pentru a pregăti vaccinul (cum ar fi putut și ar fi trebuit să facă și așa cum se întâmplă azi), vaccinul inițial împotriva poliomielitei ar fi fost mult mai sigur.

(Ca o problemă secundară, acesta este încă un exemplu de prostie constând în utilizarea țesuturilor animale în tratamentul pacienților umani. Popularitatea utilizării transplanturilor derivate de la animale arată că medicii și oamenii de știință nu au învățat nimic din această eroare.)

Cancere osoase, cerebrale, hepatice și pulmonare au fost toate legate de virusul renal SV40 de la maimuță și aproximativ 17 milioane de oameni cărora li s-a administrat vaccinul împotriva poliomielitei în anii 1950 și 1960 sunt probabil acum expuși riscului (inclusiv eu). 

Mai mult, acum se pare că există dovezi că virusul poate fi transmis copiilor celor cărora li s-a administrat vaccinul contaminat. Virusul SV40 din vaccinul antipolio a fost deja descoperit în cancerele care s-au dezvoltat atât la persoanele cărora li sa administrat vaccinul ca protecție împotriva poliomielitei, cât și la copiii persoanelor cărora li s-a administrat vaccinul. Pare imposibil ca virusul să fi pătruns în tumori altfel decât prin vaccinul antipolio.

Guvernul american a fost avertizat de acest pericol încă din 1956, dar medicul care a făcut descoperirea a fost ignorat, iar laboratorul său a fost închis. Abia după cinci ani de la această descoperire companiile de medicamente au început să elimine virusul. Dar chiar și atunci Marea Britanie avea în stocuri milioane de doze de vaccin antipoliomielită infectat. Nu există nicio dovadă că guvernul a retras vaccinul și, prin urmare, e aproape sigur că a fost folosit până când a fost epuizat. Nimeni nu poate fi sigur, întrucât în Marea Britanie înregistrările oficiale care i-ar fi identificat pe cei care au primit vaccinul contaminat au fost distruse în 1987 de către Departamentul de Sănătate.

Distrugerea acelor documente înseamnă că niciun om care dezvoltă cancer ca urmare a unui vaccin care le-a fost administrat (și care a fost recomandat părinților lor de către Guvern) nu poate lua măsuri legale împotriva Guvernului.