Mai multe instituții media au făcut o paralelă între protestele maraton din Piața Universității din aprilie - mai 1990 și manifestațiile din ianuarie - februarie 2017 din Piața Victoriei, sugerând o continuitate.

Unul dintre participanții de marcă la evenimentele din 1990, Bogdan Munteanu - fratele liderului studenților de-atunci, Marian Munteanu, a explicat, pe scurt care sunt cele 10 diferențe esențiale între cele două manifestații, despărțite de 27 de ani.

Iată ce a scris Bogdan Munteanu:
 

„Pentru cei care tot fac (voit sau nevoit) comparații, cel puțin nefericite, între manifestația din Piața Universității - aprilie-mai 1990 și cea din Piața Victoriei - februarie 2017 le supun atenției 10 diferențe fundamentale:

1. În 1990 s-a ieșit în stradă împotriva COMUNISMULUI, nu împotriva unei ordonanțe de guvern;

2. În 1990 nu exista Constituție.

3. Punctul 8 din Proclamația de la Timișoara, care era unul din obiectivele majore ale manifestanților (prin care se cerea să nu candideze foștii activiști PCR sau membrii Securității), viza întreaga clasă politică, nu membrii unui guvern;

4. În 1990, manifestația era asumată de către Liga Studenților și alte asociații civice importante la vremea aceea, în 2017 nu este asumată oficial de nimeni, dar membrii unor partide au îndemnat să iasă lumea în stradă;

5. Studenții LS supravegheau paza perimetrului, având grijă să nu se dea curs provocărilor, nu jandarmeria;

6. În 1990 Poliția recurgea la arestări fără mandat sau alte explicații. Pentru orice manifestant, nemaivorbind de organizatori, exista în permanență riscul de a fi arestat, lucru care, de altminteri, s-a și întâmplat;

7. În 1990, cu toate că nu existau celulare, tablete, bloguri, facebook, oamenii care veneau în piață nu s-au lăsat manipulați de presă. Atunci când de la balcon sau chiar din rândul manifestanților se spuneau lucruri cu care aceștia nu erau de acord, vorbitorul era huiduit și îndepărtat (în mod pașnic, bineînțeles);

8. În 1990 exista o comunicare umană între manifestanți și reprezentanții lor, care transmiteau mesaje de la balconul Universității, nu se citeau lozinci ca la karaoke, de pe prompter;

9. În 1990, președintele nu era de partea manifestanților, nu a ieșit printre manifestanți, nu a acceptat nici măcar un dialog cu reprezentanții pieței în prezența presei; 

10. Luminile din 1990 reprezentau torțe aprinse de oamenii din piață, la inițiativa lor, în MEMORIA MORȚILOR revoluției din decembrie 1989, nu era un spectacol, atunci oamenii plângeau...

Și lista poate continua...”