ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Evenimentul de sâmbătă,  20 ianuarie, „marketat” drept „Marea Răscoală” sau „Revoluția Generației noastre”, a fost un fiasco. Că au fost 30-40-50.000 sau 100.000 de oameni este neimportant. Important este rezultatul acestei mobilizări. Or după toate definițiile „revoluției” sau a „răscoalei”, sâmbătă 20 ianuarie în București și alte orașe din țară nu s-a petrecut nici una, nici alta.  Și spun că e eșec doar gândindu-mă la resursele enorme investite în promovare și organizare: nu exista practic post de radio, tv sau internet care să nu cheme lumea la răscoală. Și toată această desfășurare de forțe pentru a anunța PSD-ul că „vă vedem”?

Dar și mai important decât atât este că după un an de proteste, nu s-a creat acel fior care să străbată societatea întreagă și s-o conecteze la demers. De ce? Iată câteva motive pentru care această „revoluție” perpetuă nu prinde:

1. Protestatarii nu revendică nimic concret. Cine nu-și dorește bunăstare și justiție? Singura problemă e că nu toți cred în justiția așa cum este definită de Monica Macovei, Tăpălagă sau Mungiu. Or „o țară fără corupție” este un deziderat, un ideal și o utopie. Nu o revendicare la care să se poată conecta niște milioane de români. În anii '80 ai secolului trecut, mișcarea sindicală poloneză ce ulterior a fost cunoscută sub numele de Solidaritatea, a venit în fața regimului comunist cu o listă clară de 21 de revendicări. Pe lângă principii generoase precum libertatea de exprimare sau garantarea drepturilor constituționale, lista prevedea și niște doleanțe absolut lumești: mai multă mâncare în magazine, salarii mai mari pentru muncitori, concedii de maternitate plătite, creșterea subvențiilor pentru transport, etc. În orice societate, acest gen de chestiuni sunt cele cu care vor rezona milioane de oameni. Asta e realitatea.

 Generic vorbind, problemele cu justiția ale lui Dragnea sau Tăriceanu nu sunt resimțite de marea masă a cetățenilor. Pentru ei, Dragnea sau Băsescu e același lucru. Ei văd că de 20 ani muncesc și nu resimt schimbările. Unde acum 20 de ani s-au închis fabricile, azi tot nu s-au deschis altele, unde acum 10 ani satele au fost părăsite, acum sunt goale. Birocrația e tot mai mare. În spitale și în școli bate vântul. Și au trăit pe pielea lor toate combinațiile politice posibile. Și pur și simplu nu mai cred în nimeni și nimic.

Protestele ar avea mai multe șanse dacă s-ar concentra pe o listă scurtă de revendicări concrete și care afectează majoritatea: codul fiscal, legea vaccinării, birocrația, lipsa autostrăzilor către Moldova, etc. De ce nu se procedează așa? O să vedem mai jos.

2. Protestele nu sunt asumate oficial de nimeni. Nici până azi nu știm cine sunt, cu nume și prenume, organizatorii de care vorbește Digi 24. „Pagini de facebook”, „comunități” și „grupuri civice” nu pot organiza nimic, nu inventează slogane. Oamenii o fac. Cine sunt ei? De ce nu ies în față? În 1990, protestele din Piața Universității a fost organizat și asumat de Liga Studenților. Liderii s-au dus la negocieri cu Guvernul. Azi, cine s-ar duce la negocieri cu Guvernul? Opoziția? Normal că asta alimentează suspiciuni. Mai ales când există jurnaliști ce mimează imparțialitatea implicați direct în organizarea evenimentelor. 

3, Protestele se petrec în fața unor clădiri goale. Ce rost are? Să ceri demisia portarului? A paznicului? Elementul confrontațional - ca liderul să te privească în ochi - lipsește. Prin defilarea în fața unor clădiri goale dispare și empatia pe care o simți nemijlocit atunci când vezi o mulțime strânsă în fața unui lider apărat de forțele de ordine. În 1989, la ultima revoluție înregistrată - ca să mă exprim astfel-, oamenii s-au dus acolo unde era liderul, în fața lui și-au strigat supărarea. Altfel, dacă nu faci asta, poți foarte bine să protestezi acasă, în fața blocului sau în mall.

4. Protestele dau senzația că au ca unic scop căderea PSD. Or asta nu are cum să atragă simpatii din partea electoratului, care este în majoritate PSD-ist. Dimpotrivă, se obține efectul contrar: apare iritarea că oamenilor nu li se respectă votul. În momentul de față, nu ai cum să ceri căderea unui Guvern ce se bucură de sprijinul a 40% din populație și să te aștepți ca să iasă „milioane” în stradă. N-are cum. Din nou, dacă s-ar căuta compromisul pe unele măsuri concrete și nu țipete isterice de gen „ciuma roșie”, s-ar obține un efect mult mai bun, chiar în rândul PSD-iștilor și al neutrilor. 

5. Protestele nu reușesc să-i convingă pe neutri. Există o categorie de oameni care nu sunt nici PSD-iști, dar nici PNL-isto-USR-iști. Acești oameni nu sunt convinși de mesajul protestelor de până acum. În general, din această categorie fac parte oamenii cu o anumită așezare, cu o educație mai solidă și cu demnitate, cu principii fixate solid și care nu sunt dispuși să mai meargă pe găunosul principiu: „să ne unim să scăpăm de-ăștia și apoi mai vedem”. Acești oameni, printre care mă număr și eu, nu pot fi convinși atâta vreme cât se trimit misive la Înalta Poartă (acum la Bruxelles sau Washington), cât se face un titlul de glorie din asocierea cu personaje din „galaxia” Soroș sau cât se folosesc simboluri comuniste (vezi FOTO - manifestație din 1946 organizată de comuniști), acești oameni se vor ține departe de cele două opțiuni, pe care le vor considera la fel de rele.

6. Protestatarii nu au nimic împotriva manipulărilor și exagerărilor care le convin. Ziare.com, Hotnews.ro, Digi24, Adevărul, Rareș Bogdan, etc. Tot atâtea surse unde poți găsi manipulări strigătoare la cer în favoarea protestelor. Și cu toate astea, niciunui protestatar nu-i miroase a nimic. Problema e mereu la Antena 3 și RTV. Adică la capra vecinului. N-ai cum să vorbești de dreptate și justiție, acceptând să câștigi cu minciunile și paranoia lui Rareș Bogdan sau cu felul caragialesc în care numără Digi24 manifestanții. Nu poți vorbi de stat de drept atâta vreme cât nu ai nicio problemă când se încalcă legea în favoarea ta. 

În plus, revoluție a fost și la Colectiv și după aia. S-au folosit atâtea termene bombastice că s-au demonetizat. La fel ca premierii lui Dragnea.

7. Politicienii din opoziție nu vor să rezolve problemele țării, ci doar să profite de proteste. Ca și PSD-iștii, nicii Orban, Cioloș, Băsescu, Barna sau Clotilda, nu au vreun plan de schimbare profundă. Toți sunt mânați de interesul imediat. Niciunul nu vrea să explice oamenilor că problemele țării sunt mult mai grave decât PSD sau Liviu Dragnea. Corupția este un efect, e ca febra, vorba economistului Bogdan Glăvan. Nu poți striga Jos febra! Trebuie să te duci la cauză. Or cauza este chiar felul în care este construit acest stat și filozofia lui. Și niciunul din cei mai sus nu-și dorește să se ajungă la cauză, pentru că toți sunt produsele acestui tip de stat. Au datorii de rambursat. Și-atunci preferă să încurajeze oamenii să macine în gol, doar-doar o să ajungă ei la comandă. 

Concluzie: Senzația mea e că unii, care nu au voie prin lege să facă politică, au interesul ca protestele să existe doar ca formă de presiune asupra politicului, chiar dacă manifestațiile sunt sterile.