Dacă a pleca înseamnă a muri puțin, atunci, noi, toți cei care simțim și trăim cu adevărat românește, ne simțim puțin orfani, după plecarea dintre noi a ultimului rege al românilor, Majestatea Sa, Regele Mihai I. Nu am realizat, poate, greutatea acestei mari pierderi a poporului nostru, în profunzimea sufletului său, decât atunci când trupul ultimului suveran al României s-a întors acasă pentru totdeauna.

Abia acum, când suntem în starea de doliu național și văd derulându-se non-stop la TVR imagini cu Regele Mihai, conștientizez că am pierdut ceva ce nu vom mai avea, probabil, niciodată, dar mai ales un OM pe care l-am cunoscut prea putin sau, unii dintre noi chiar deloc, și de la care am mai fi avut de învățat atât de multe.

 

 

În 2011, când am mers pentru prima dată la Londra, am ajuns în capitala Marii Britanii chiar în ziua nunții regale dintre Prințul William și Kate și am fost cuprins și eu de entuziasmul englezilor față de tot acel eveniment. Încă de la sosirea pe aeroport, am fost însoțit pretutindeni în acea zi de 29 aprilie 2011 de imaginile transmise în direct de posturile de televiziune britanice dinaintea, din timpul și după ceremonia de căsătorie a viitorului Rege al Marii Britanii cu Kate Middleton. Era un sentiment de mândrie al englezilor pentru Casa Regală pe care l-am simțit până și în pub-uri, nu doar în timpul transmisiunii în direct a evenimentului, dar și seară târziu, când, strânși în jurul unei halbe de bere într-un pub, comentau în continuare imaginile din timpul nunții, ca și cum s-ar fi uitat la un meci de fotbal spectaculos.

 

A fost momentul în care am realizat cât de mult contează să ai un Rege sau o Regină, cât respect impune lumii un monarh și cât de mult ne lipsește nouă acest lucru. „Monarhia salvează România” era un refren la modă în urmă cu mai mulți ani și care este la fel de actual și acum, când avem nevoie mai mult ca niciodată să fim salvați! Se spune că un popor își merită conducătorii pe care îi are și, poate, de aceea nu am avut parte de domnia Majestățîi Sale pentru că era prea bun pentru noi.

 

 

Am auzit de Regele Mihai din poveștile străbunicii mele și al unui prieten de familie, care chiar îl cunoscuse personal pe fostul nostru suveran la Săvârșin, și totul părea desprins dintr-o altă lume, dintr-o realitate paralelă cu cea în care trăim noi. Demnitatea și identitatea sunt elementele-cheie, alături de democrație și libertate, invocate de Majestatea Sa în octombrie 2011 în Parlamentul României, pentru sănătatea unei națiuni. Ei bine, toate aceste lucruri sunt călcate barbar în picioare chiar și în aceste zile de mare tristețe de unii care nu știu cum să ne mai fure țara. Însă, nu o vor lua cu ei pentru că România a fost aici și dinaintea lor și va rămâne aici și mult timp după ce ei nu vor mai fi!

 

Povestea Regelui Mihai este impresionantă de la un capăt la altul al viețîi sale întinse pe aproape un secol în care omenirea, dar mai ales România, a trecut prin schimbări radicale. Majestatea Sa și-a păstrat, însă, calmul și echilibrul interior, trecând peste toate obstacolele destinului și confirmând cumva că este plămădit dintr-un alt aluat, mai special, decât noi, muritorii de rând. Născut în perioada interbelică, a fost despărțit de mama sa în copilărie timp de un deceniu, a devenit Regele României în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, silit apoi să abdice și să părăsească țara de comuniști, Mihai I a trăit în exil și ca un om simplu fără niciun drept pe care i l-ar fi garantat suveranitatea, apoi a trebuit să îndure și umilința de a nu fi primit în propria țară de regimul tov. Iliescu. Practic, Regele Mihai a trăit precum o lumânare în bătaia vântului, la fel ca și Prințesa Diana în versurile lui Elton John.

 

Dar un Rege rămâne un Rege până la moarte, iar Majestatea Sa a arătat prin simplitatea sa că nimeni nu îi poate lua coroana pe care a căpătat-o prin voința lui Dumnezeu. A fost de-a dreptul copleșitor să văd zecile de mii de oameni, care au venit să-și ia rămas bun de la Regele lor, un Rege pe care majoritatea lor nici nu l-a cunoscut. Dar mesajele transmise și emoția emanată în aer în fața Palatului Regal poate l-au făcut pe Regele Mihai să zâmbească de undeva de sus, unde se află sufletul său, atât de pur, că mai există o speranță în țara asta!

 

Măcar o fărâmă din spiritul Majestățîi Sale trebuie să rămână vie și nealterată în noi, toți cei care deplângem dispariția ultimului nostru Rege, și să ducem moștenirea sa mai departe, fără a mai negocia principii și fără a mai accepta compromisuri.

Regele Mihai a murit! Trăiască Regele Mihai! Pentru totdeauna!

 

Articol preluat de pe blogul autorului.