ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Luni, 11 martie februarie, credincioșii ortodocși intră în Postul Paștilor, perioadă ce precede marele praznic al Învierii Domnului, ce anul acesta cade pe 28 aprilie.

Iată câteva informații esențiale despre acest post, puse la dispoziție de siteul Basilica.ro, al Patriarhiei Române:

 

  • Postul Paștilor, Păresimile sau Patruzecimea este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe.

  • Perioada de post premergătoare Sfintelor Paști este de luni, 11 martie, până sâmbătă, 27 aprilie, inclusiv.

  • Durata de 40 de zile a Postului Paștilor se întemeiază pe o tradiție vechi-testamentară, referitoare la numărul patruzeci când este vorba de cercetarea și pregătirea sufletului prin măsuri divine: Potopul a durat 40 zile, 40 de ani au rătăcit evreii în pustie, Moise a stat pe munte 40 zile pentru a primi Legea ș.a.

  • În general, postul Păresimilor era mult mai aspru decât se ține azi. Toate zilele erau de ajunare, adică abținere completă de la orice mâncare și băutură până la Ceasul al nouălea din zi, spre seară, în afară de sâmbete și duminici, care erau exceptate de la ajunare.

Conform tradiției actuale a Bisericii, în cursul Postului Mare se postește astfel:

  • în primele două zile – luni și marți din prima săptămână – se recomandă, pentru cei ce pot să țină, post complet sau pentru cei mai slabi ajunare până spre seară, când se poate mânca puțină pâine și bea apă;
  • în primele trei zile – luni, marți și miercuri – și ultimele două zile – vineri și sâmbătă din Săptămâna Patimilor, la fel;
  • miercuri în Săptămâna Patimilor se ajunează până seara, după săvârșirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite, când se mănâncă pâine și legume fierte fără untdelemn;
  • în tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână se mănâncă uscat o singură dată pe zi, seara, iar sâmbăta și duminica de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn și puțin vin;
  • se dezleagă la vin și untdelemn în următoarele zile: Sfinții Patruzeci de Mucenici (9 martie), Joia Canonului Celui Mare, înainte și după prăznuirea Bunei Vestiri (24 și 26 martie) și în ziua Sfântului Gheorghe (23 aprilie), iar după unii și în Joia Patimilor. La praznicul Bunei Vestiri și în Duminica Floriilor se dezleagă și la pește.
 
Pentru a trezi sufletele credincioșilor și a le îndemna la căință și smerenie, Biserica a hotărât, prin canoanele 49 Laodiceea și 52 Trulan, ca în timpul Păresimilor să nu se oficieze Sfânta Liturghie decât sâmbăta, duminica și de sărbătoarea Buneivestiri, iar în celelalte zile ale săptămânii să se săvârșească numai Liturghia Darurilor înainte sfințite, care e mai potrivită pentru acest timp.

  • Totodată, pentru a păstra caracterul sobru al Păresimilor, Biserica a oprit prăznuirea sărbătorilor martirilor în zilele de rând ale Păresimilor, pomenirile acestora urmând a se face numai în sâmbetele și duminicile din acest timp.

Sunt oprite, de asemenea, nunțile și serbarea zilelor onomastice în Păresimi, fiindcă acestea se fac de obicei cu petreceri și veselie, care nu sunt potrivite atmosferei de smerenie, de sobrietate și pocăință, specifică perioadelor de post. Odinioară legile statului bizantin asigurau respectul cuvenit Postului Păresimilor, interzicând toate petrecerile, jocurile și spectacolele în acest timp.

  • Toate serviciile divine din timpul Păresimilor sunt mai sobre decât cele din restul anului și îndeamnă la smerenie, întristare și căință. Este timpul în care se spovedesc cei mai mulți credincioși, în vederea împărtășirii din ziua Paștilor, conform poruncii a patra a Bisericii.

Postul mare este precedat întotdeauna de Duminica Izgonirii lui Adam din Rai sau Duminica Iertării. În această duminică, oamenii își cer iertare unii de la alții, pentru a putea intra împăcați în perioada ce precede Învierea Domnului.

Postul a fost precedat, duminică, de Vecernia Iertării, slujbă la care participanții și-au strâns mâinile și și-au cerut, simbolic, iertare unul de la celălalt, .

Iată ce ne spune părintele Ion Tărcuță despre Duminica iertării: 

 

„La intrarea în Postul Mare, Sfinții Părinți au așezat Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, numită și Duminica iertării. Numele acesta vine de la rânduiala specială de slujbă ce se săvârșește în seara acestei zile: Vecernia iertării. Este o slujbă cu totul deosebită, la sfârșitul căreia cei prezenți își cer iertare unii de la alții într-o rânduială emoționantă.

Această Vecernie începe ca sâmbătă seara: preoții slujesc cu veșminte luminoase și fac ieșirea din altar cu cădelnița, în biserică fiind toate luminile aprinse. După imnul Lumină lină urmează prochimenul, o cântare din psalmii lui David care anunță sfârșitul zilei și începutul celei noi. Acest moment marchează, deci, intrarea în Postul Mare. Acum preoții schimbă veșmintele luminoase cu cele mai întunecate de post. Tot acum se sting luminile în biserică, rămânând aprinse doar câteva candele și lumânări. După rugăciunea Tatăl nostru, când se cântă troparele Postului Mare, se citește pentru prima dată rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, însoțită de metanii mari. La sfârșitul Vecerniei, preotul se închină spre credincioși și își cere iertare, iar cei prezenți răspund: "Dumnezeu să te ierte, părinte sfințite!”.
 
Apoi credincioșii vin pe rând ca să sărute sfânta cruce din mâna preotului, cerând ajutor de la Dumnezeu și binecuvântare pentru post. Cer și ei, fiecare, iertare preotului, apoi fiecăruia din cei ce stau la rând. După primirea răspunsului: "Dumnezeu să te ierte!”, se urează "Post bun!” sau "Post cu folos!”, înțelegând prin acestea un post care să se sfârșească cu multe roade duhovnicești.

Scopul Vecerniei iertării este acela de a ne învăța să cerem iertare și de a oferi iertarea celor ce ne-au greșit. Fără iertare, fără împăcarea cu semenii, nu putem intra în atmosfera de pocăință și de har a postului. Postul nu este doar o faptă bună care aduce folos sufletului, ci e o jertfă, un dar personal pe care îl aduc lui Dumnezeu. De aceea, ca darul să fie primit, sunt dator să cer iertare celor pe care i-am rănit prin cuvânt sau faptă: "Dacă-ți vei aduce darul la altar și acolo îți vei aminti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo, înaintea altarului, mergi mai întâi și te împacă cu fratele tău și numai după aceea întoarce-te și adu-ți darul” (Matei 5, 22-23).

Postim și pentru că vrem să dobândim harul vindecător al iertării păcatelor. Or, ca să primesc iertarea de la Dumnezeu, sunt dator să o ofer celor ce mi-au greșit, după cum ne învață Domnul Hristos: "De nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru Cel ceresc nu vă va ierta greșelile voastre”.

Vecernia iertării este o slujbă unică prin frumusețea și atmosfera duhovnicească pe care o degajă. Fără acest „bagaj” al iertării nu putem pleca în călătoria Postului cu folos. Trăirea acestei slujbe ca un eveniment la nivel parohial ne permite să începem postul împăcați cu semenii, în relație de frățietate, de solidaritate și de unitate. Ca un toiag duhovnicesc pentru toată perioada Postului, de mare folos este cartea Părintelui Alexander Schmemann „Postul cel Mare”, un ghid care ne ajută să înțelegem semnificația călătoriei: „Vom rătăci patruzeci de zile prin deșertul Postului, dar la capăt strălucește deja lumina Paștelui, lumina Împărăției lui Dumnezeu”.
Să aveți un post bun!”