Începând cu Duminica „Vameșului și a Fariselului”, creștinii ortodocși intră în perioada Triodului, etapă premergătoare Sfintelor Paști.

Triodul este una din cele trei mari perioade liturgice ale anului bisericesc, alături de perioadele Penticostarului și Octoihului. Cuvântul „triod” provine din termenul grecesc „triodion”, format din cuvintele „tria” (trei) și „odi” (oda) și înseamnă cântare în trei strofe, ode. In viața liturgică, Triodul are două sensuri: perioada anului liturgic care începe de la Duminica Vameșului și a Fariseului și se încheie în Sâmbăta Mare și cartea în care sunt redate slujbele din această perioadă.

Perioada Triodului, prin slujbele care vor fi săvârșite, caută să-l ridice pe om din păcate și să-l ducă către unirea cu Hristos. Triodul este prin excelență vremea pocăinței, întoarcerea lăuntrică de la lucrurile împotriva firii la cele după fire, de la păcat la virtute și de la diavol la Dumnezeu, după cum ne învață Sfântul Ioan Damaschin.

Perioada Triodului cuprinde 10 săptămâni. Ea începe cu trei săptămâni înainte de Postul Mare și ia sfârșit în Sâmbăta Paștilor. Această perioadă cuprinde zilele pregătitoare Postului Sfintelor Paști; Postul Sfintelor Paști și Săptămâna Mare. În 2020, Postul Mare este cuprins între sâmbătă 2 martie și sâmbătă 18 aprilie.

În cadrul Sfintei Liturghii din Duminica „Vameșului și a Fariseului”, Patriarhul Daniel  a afirmat că nu orice rugăciune este primită de Dumnezeu, ci doar rugăciunea smerită.

„Nu orice rugăciune este primită de Dumnezeu, ci numai rugăciunea smerită, făcută întru umilință”: oricine se înalță pe sine se va smeri; iar cel care se smerește pe sine se va înălța (Luca 18:14).

Altfel zis, rugăciunea care înalță este rugăciunea făcută cu smerenie, prin recunoașterea limitelor și a greșelilor noastre, iar rugăciunea care ne împiedică să ne apropiem de Dumnezeu și ne dăunează spiritual este rugăciunea făcută cu mândrie, laudă de sine și supraapreciere”, a spus Patriarhul României, citat de agenția Basilica.


Conform cuvântului evanghelic, rugăciunea de pocăință este atât o lucrare a sufletului cât și a trupului.

„„Urmând pilda vameșului păcătos, dar smerit, în perioada postului și noi creștinii facem multe metanii sau închinăciuni, aplecând privirea și trupul spre pământ, ca semn de smerenie și de pocăință, recunoscând astfel că păcatul ne trage spre cele pământești și spre moarte, însă mila sau harul lui Dumnezeu și iertarea Lui ne ridică spre cele cerești, adică spre lumina vieții veșnice”.

Patriarhul a subliniat că evanghelia reflectă că fariseul este un om drept, dar mândru, în timp ce vameșul este un om păcătos, dar smerit.

„Prima concluzie pe care o putem trage la auzirea acestei Evanghelii este aceea că Dumnezeu preferă un păcătos smerit unui drept mândru”, a spus Părintele Patriarh.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a enumerat cele patru duminici pregătitoare pentru Postul Mare, după care a spus că fiecăreia dintre acestea îi corespunde câte o lucrare mare.

„Rugăciunea smerită, pocăința sinceră, milostenia generoasă și postirea sau înfrânarea” sunt, potrivit Preafericirii Sale, cele patru lucrări mari aferente celor patru duminici.

Întrucât ne aflăm în prima duminică a Triodului, Patriarhul L-a rugat pe Dumnezeu ca această zi „să fie un început temeinic pentru rugăciunea smerită care cuprinde în ea rugăciunea pentru toți oamenii, deoarece Dumnezeu dorește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (I Timotei 2:4).