Ȋn faţa fostei fabrici în care au ars de vii zeci de copii e o mare de candele aprinse. Recompunem focul.

Conștiinţele noastre, tardiv și spasmodic trezite la viaţă, au nevoie de pelerinaje la locul dezastrului. Dacă am sta în casă, doar șeruind RIP-uri și poze cu lumânări pe reţele de socializare, vina ne-ar găsi și ne-ar copleși, în cele din urmă. Dacă n-am verbaliza toate emoţiile ce ne trec doar prin suflet, dacă n-am culpabiliza, la grămadă, rock-ul, popii, moaștele și biserica, dacă n-ar fi o zi cu soare, numai bună pentru un marș de solidaritate, dacă ne-am opri pentru o secundă din tot iureșul acesta al auto-victimizării, ne-am aminti...

Ziua de 16 august 2010. Salonul de Terapie Intensivă nou-născuţi al Maternităţii Giulești din București a luat foc, în urma unui scurtcircuit. Trei din cei 11 bebeluși internaţi acolo au murit pe loc, din cauza arsurilor. Alţi trei și-au pierdut viaţa în următoarele zile. Cei cinci copii care au supravieţuit au rămas mutilaţi pe viaţă. 

Ȋn decembrie 2010, procurorii Parchetului General au trimis dosarul în instanţă, acuzând spitalul și pe asistenta Florentina Cârstea, cea care a lăsat bebelușii singuri în salon, de ucidere din culpă. Bogdan Marinescu, directorul spitalului, Adrian Toma, șeful de la Neonatalogie, Dima Vasile, șeful serviciul tehnic, și Oprea Gigel, electrician, au fost acuzaţi de neglijenţă în serviciu cu consecinţe deosebit de grave.

Şi-atunci au fost demonstraţii de solidaritate. Şi candele aprinse, flori și jucării de pluș adunate pe trotuar, lângă treptele de la intrarea în Maternitate. Şi-atunci au fost povești, emoţii și lacrimi, amestecate în malaxorul știrilor și molipsindu-ne de durere. Câteva zile, o vreme. Apoi, lumea s-a luat cu viaţa și a uitat de moartea celor șase bebeluși. Cât să ţii minte suferinţa altora? Şi de ce să ţii minte, dacă ţie, e clar, nu ţi poate întâmpla?

Procesul a durat 4 ani și 8 luni. Ȋn final, la 2 aprilie anul acesta, Curtea de Apel București a decis că singura care merită să facă pușcărie este asistenta medicală, condamnată la 2 ani și două luni cu executare. Bogdan Marinescu a primit 6 luni cu suspendare, iar electricianul – un an cu suspendare. Şeful Secţiei neonatologie a fost achitat, iar în cazul șefului serviciu tehnic, care a murit, procesul a încetat. 

2 ani și două luni pentru vieţile a șase copii care au ars de vii. Nu e dreptate. Părinţii au simţit că pruncii lor au valorat, pentru justiţia din România, cât un sac de cartofi furat de pe câmp. Ca să le mai aline durerea, aceeași justiţe le-a acordat dreptul la daune morale. Bani pe care familiile nu i-au încasat nici astăzi, la 7 luni de la pronunţarea sentinţei. 

2 ani și două luni pentru pentru șase vieţi. Nicio morală. Ȋn alte spitale din România, alte prize pot face un scurt-ciurcuit, declanșând incendii, pentru că nici nu merită să te mai agiţi dacă, în cazul unui „ghinion”, pedeapsa e atât de mică... 

Ȋn ziua în care s-a pronunţat senţinţa, a apărut o știre în buletinele televizate. Sec și informativ. Iar naţia nu s-a mai cutremurat de revoltă și nici n-a mai aprins candele. Ȋn zona aceea, în care simţisem cândva o durere, nervul era acum mort. Azi, am uitat de tot... 

Ziua de 5 aprilie 2014. Trei tinere au ars de vii într-un incendiu devastator ce-a izbucnit în restaurantul Beirut din centrul Constanţei. Moartea lor a stârnit același val de emoţie publică. Au urmat povești, candele și flori. Iar cazul, devenit unul celebru, a fost preluat și instrumentat tot de Parchetul General. Prin rechizitoriul finalizat la 5 august anul acesta, procurorii au stabilit că patronul restaurantului Beirut, Karam George, împreună Pavel Constantin, patronul firmei care a amenajat restaurantul, au modificat imobilul, prin adăugarea unui nivel. De asemenea, Karam, ajutat de Jurcă Dumitru (instalator autorizat), a pus şi menţinut nelegal în funcţiune instalaţia de utilizare a gazelor naturale de la restaurantul Beirut, aceasta fiind și cauza incendiului în care au murit cele trei tinere. 

Patronul restaurantului Beirut a fost trimis în judecată (sub control judiciar), pentru săvârşirirea infracţiunilor de distrugere din culpă în formă agravată, neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, a infracţiunii de realizare a construcţiilor cu nerespectarea cerinţelor esenţiale a existenţei acestora, complicitate la abuz în serviciu, construire fără autorizaţie într-o zonă construită protejată, primire în muncă a unor persoane fără încheierea contractelor de muncă şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Patronul firmei care a amenajat restaurantul e judecat și el (sub control judiciar) pentru distrugere din culpă în formă agravată, realizare a construcţiilor cu nerespectarea cerinţelor esenţiale a existenţei acestora, neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, fals în înscrisuri sub semnătură privată. Instalatorul a fost acuzat, la rându-i, de distrugere din culpă în forma agravată, neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, fals intelectual şi uz de fals. 

Incendiul în care trei fete au ars de vii a fost considerat „distrugere din culpă în formă agravată”. Ca și când acele tinere erau niște stâlpi. Sau niște scaune de la bar... Pentru distrugere din culpă în formă agravată Codul Penal prevede pedepse cuprinse între 5 și 12 ani de închisoare. Dosarul se află pe rolul Judecătoriei Constanţa, abia la 5 octombrie a.c. dispunându-se, în camera preliminară, că poate fi începută judecarea cauzei. 

Nimeni nu s-a revoltat. Oamenii, chiar și cei care nu demult aprinseseră candele, și-au văzut de viaţa lor, mai departe.

30 octombrie 2015. 27 de oameni au murit şi 146 au fost răniţi într-un incendiu devastator izbucnit în Clubul Colectiv, din fosta fabrica Pionierul. Ȋn fiecare zi, numărul morţilor crește. Sâmbătă, procurorul general Tiberiu Niţu a declarat că „s-a început o anchetă penală la Parchetul Capitalei pe care am preluat-o. Este începută urmărirea penală cu privire la faptele de omor calificat și distrugere din culpă.” 

Peste câteva săptămâni, pe strada Tăbăcarilor din București nu va mai arde nicio candelă. Iar după artificiile de Revelion, oamenii abia își vor mai aminti de tragedia din Club Colectiv. Emoţiile vor dispărea. Iar atunci, când, într-un final, se va începe urmărirea penală a celor vinovaţi, veţi vedea că „omorul calificat” din discursul procurorului general va dispărea dintre acuzaţii. Vor rămâne doar omorul din culpă, ca la Maternitatea Giulești, și distrugerea din culpă, ca la restaurantul Beirut. Lucrurile vor intra pe aceeași linie frântă, însă nimeni nu va mai fi revoltat. Străzile vor rămâne goale, iar famiile victimelor singure.

Până la următorul dezastru, conștiinţele noastre ard astăzi, într-o mare de candele roșii aprinse în noapte. Atunci da, la următorul dezastru vom putea plânge din nou, identificându-ne și cu cei morţi, și cu familiile lor. Şi nici prin gând nu ne va trece că în acel incendiu, ca și în focul ce a cuprins Clubul Colectiv, fiecare dintre noi a aruncat un băţ de chibrit aprins. De nepăsarea și de lehamitea care o să ne înece iară. De somnul naţiunii noastre care naște în continuu monștri.