Confuzia dintre români şi romi l-a făcut pe deputatul Bogdan Diaconu să recurgă la o iniţiativă legislativă prin care să se revină la veche denumire de ţigani a romilor. ”Denumirea romilor a fost întotdeauna cea de țigani, și așa este și în alte țări!”, își justifică Bogdan Diaconu inițiativa. 

Şi în anul 2010 deputatul PDL Adrian Gurzău a avut o iniţiativă asemănătoare. "Celelalte popoare europene le spun țigani, folosind cuvinte având aceeași rădăcină cu cea de țigan: gitan (franceză), gipsy (engleză), gitano (spaniolă), tiganski (bulgară), țigan (rusă), Zigeuner (germană). În formule lingvistice aflate în cultură lor tradițională nu există termenul de rom", spunea Adrian Gurzău.

Acest demers este combătut de cotidianul Adevarul. Într-un articol semnat Cezar Pădurariu în care este citat şi scriitorul Dan Alexe, se spune că după unele "cercetări istorice aprofundate, făcute publice atât în România, cât şi în Occident încă de la începutul secolului al XIX-lea arată însă că, etimologic, cuvântul "rom" este chiar mai vechi decât "român". 

Dacă prima denumire a cuvântului "rom" apare în 1857, îi transmitem pe această cale lui Cezar Pădurariu că prima denumire a cuvântului "român" apare în 1534. Urmează apoi alte scrieri doveditoare în 1542, 1574 şi 1575. Articolul nu este decât o propagandă în stilul patentat de Adevarul şi în legătură cu alte subiecte, cum este BOR, predarea orei de educaţie sexuală în şcoală sau ora de religie.

Autorul omite să spună că astăzi în toată Europa există doar termenul ŢIGAN (gitan, zigano, gipsy, tiganski sau gitano)! Nimeni, absolut nimeni, nu foloseşte cuvântul ROM, cu excepţia României, unde termenul a fost introdus forţat, la presiunea unor organizaţii internaţionale şi cu sprijinul  lui Adran Năstase şi Ion Iliescu.

Scurt istoric al țiganilor 

  
Țiganii sunt originari din nord-vestul Indiei și nord-estul Pakistanului. Ei făceau parte din casta Ksatriya a rajpuiţilor. În 1192 armatele aliate ale principilor din Rajput au fost înfrânte în Bătălia de la Tararori, la nord-vest de Delhi. După înfrângerea suferită în luptă cu Mohamed Ghur, clanul războnic nord-indian Rajput (casta Ksatrya), ar fi plecat împreună cu familiile spre ținuturile arabe și turce, iar mai apoi în Europa. 
  
Limbă țigănească are importante influențe persane și armene, ceea ce dovedește trecerea țiganilor prin aceste țări. Se pare că din Armenia (probabil datorită invaziei turce), țiganii s-au despărțit în trei grupuri, mergând înspre nordul Mării Negre, sud (până în Egipt) și vest spre Imperiul Bizantin. Țiganii care au mers spre Imperiul Bizantin sunt cei care urmează să se răspândească în toată Europa. Probabil datorită invaziei turce (din nou), țiganii au intrat în Balcani în secolul al XIV-lea, și după cucerirea balcanilor de către forțele otomane unii au pătruns în vestul Europei. În Europa, țiganii au fost ținuți în sclavie în Balcani (în special Moldova și Țara Românească), ori și-au continuat călătoria răspândindu-se în toată Europa, din Spania (1425) până în Finlanda (1597). Pentru a obține permise de trecere prin țările din apus, unii țigani au pretins că sunt creștini din Egipt veniți în pelerinaj. Acest lucru, asociat cu înfățișarea lor străină, duce la denumirea engleză de „gypsy” și cea spaniolă de „gitano”, de la egiptean.