Scrisoarea de demascare a Oanei Stănciulescu ar trebui pusă în ramă, ea reprezentând o bornă în declanșarea Noii Revoluții Culturale. Chiar nu e o glumă, trăim un moment istoric.

Neobolșevicii și rinocerii oportuniști din siajul Corectitudinii Politice revin la putere cu argumentele strămoșilor lor.
Oana Stanciulescu este, în viziunea activiștilor zilei, "foarte activă în cultivarea memoriei unor personalități și valori de extremă dreapta din istoria culturii românești", iar "forma de exprimare a doamnei Stănciulescu este caracterizată prin agresivitate, autosuficiență, minimalizarea adversarului de idei" (...) "pozițiile publice ale doamnei Oana Stănciulescu contribuie la crearea unui climat politic și moral insalubru și sunt periculoase pentru democrația românească"...

Mă uit peste rândurile acestei scrisori și mă șochează stilistica, pe lângă un conținut din care sar aschiile unei mentalități totalitare fără rest. Tonalitatea e de Scânteia brucaniană a anilor '50, când vârfurile societății românești erau terfelite și aruncate în lagăre ale morții in urma unor procese orwelliene, in care apărarea era acuzare și totul era strict formal, o mască grotescă în dinții căreia erau strivite destine. Acolo unde au existat "procese", pentru ca au fost destui oameni care au stat la pușcărie ani de zile fără nicio condamnare, nici măcar formală.
Nu au așteptat prea mult, doar 25 de ani.

Nu, nu pentru asta mi-am pus pielea pe băț în 21 și 22 dec. 89. Nu pentru asta am militat în Piata Universității la un miting de aproape doua luni în care ne ceream libertatea de la un regim neocomunist. Nu am crezut atunci ca libertatea cuvântului va fi iar în posesia unor "elite" care sa ne-o ofere cu lingurița, discreționar și parțial, că nu se va putea vorbi vreodată în spațiul public de martirii din închisorile comuniste.

Nu mi-am putut imagina că vom ajunge să trebuiască să ne apărăm valorile naționale de furia oarbă a unor cerberi ideologici! Iar pentru asta să fim persecutați, să fim pasibili de moartea socială, cum se întâmplă astăzi cu Oana Stănciulescu, care merită fără discuție, tocmai prin echidistanța ei dovedită până astăzi, un loc în CA al unei instituții flasce și la cheremul unor politicieni care au lăsat ca să se fure din ea enorm, tocmai că să-i câștige obediența - e vorba, desigur, de TVR.

Cum am mai spus, legea dată de Crin Antonescu, de fapt semnată de el ca inițiator pentru că nu pot să cred că putea să-i treacă prin cap asemenea oroare scrisă într-o limba românească de google translate, nu este altceva decă o lege de extragere a identității naționale din mentalul colectiv românesc.

Dacă nu va există o replică firească de apărare, vom fi călcați în picioare fără niciun scrupul de noii ideologi ai globalismului mortificant.
Scrisoarea demascatoare este o piatră de hotar și cred că se va întâmpla ceva în poporul ăsta, nu se mai poate continua așa. 

Pot să ne ia resurse, păduri, terenurile arabile, să ne ia milioane de oameni că să le muncească pe bani puțini, dar sunt lucruri pe care nu trebuie să le atingă! Unul dintre ele este memoria demnității neamului românesc! Condamnarea sa la moarte spirituală!

Dacă reperele moral-spirituale sunt batjocorite sau puse la index, vom avea memoria unei plătici. Ei asta vor, normal. Nu poți practica ideologia corectitudinii politice, sub care s-a camuflat acum comunismul, pe un popor viguros.

Totul este să și poată, să le permitem să facă asta.
Însă noi trebuie sa spunem doar atât: Ajunge!