ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



În modernitate, unii spun mereu că, atunci când sunt mai mulți copii într-o familie, șansele lor în viață se reduc, deoarece resursele materiale ale familiei se împart la mai mulți. Într-o postare pe blogul personal, Alexandra Nadane, președinta asociației România pentru Viață, răstoarnă această perspectivă, arătând că familiile numeroase le oferă copiilor ceva care nu poate fi evaluat în termeni materiali, dar este de neprețuit în termeni de pregătire pentru viață. 

„Am multe motive de recunoștință pentru părinții mei, dar poate cel mai important motiv este decizia lor de a avea mai mulți copii. Această decizie și faptul că sunt soră mai mare au reprezentat una dintre cele mai bune oportunități de formare din viața mea”, scrie ea.

Alexandra Nadane mai arată că interacțiunea fraților din familiile numeroase reprezintă pentru fiecare din copii o adevărată „formare”, un fel de „școală înainte de școală” în ceea ce privește empatia, relaționarea și autonomia – un bagaj pe care adesea copiii unici la părinți nu ajung să îl achiziționeze nici la 30-40 de ani.

Iată cum prezintă autoarea cele patru avantaje de care s-a bucurat crescând alături de ceilalți trei frați ai ei:

„1. Copiii din familiile numeroase dezvoltă natural capacitatea de a dărui

(…) La noi acasă nu au existat lecții teoretice despre cum să dai o jucărie unui alt copil sau să împarți ceva cu cineva. Conștiința că suntem patru ne-a inspirat în mod natural grija pentru nevoile celorlalți, pentru binele lor și dorința de a-i ajuta oricând e nevoie.
Mai târziu, în adolescență, când am ieșit în lume, această conștiință a fost îndreptată către cei care aveau nevoie de ajutor. (…)

2. Înveți că nu ești centrul Universului

În familiile numeroase, dragostea și atenția părinților se împart. Pentru unii asta pare o veste rea, și știm și părinți care spun „nu vreau mai mulți copii pentru că vreau să ofer toată dragostea și atenția unui singur copil”, și copii care spun „nu vreau frați sau surori, îi vreau pe părinți numai pentru mine”.
Pentru mine, a fost și este o veste bună.

În familiile numeroase, părinții își îndreaptă atenția și dragostea către toți copiii și mi se pare că li se dezvoltă mai bine și mai devreme conștiința că fiecare copil va pleca de acasă și își va urma propriul drum, iar probabilitatea de a se dezvolta o relație de dependență scade.

Cred că dragostea posesivă și grija excesivă pentru copiii, chiar și când aceștia împlinesc 35-40 de ani, e la fel de dăunătoare ca lipsa dragostei. Mă doare inima pentru prietenii ai căror părinți nu le-au permis să se dezvolte sănătos, să fie capabili să ia decizii și să se descurce în viață din prea multă dragoste și grijă.

3. Înveți să pescuiești în loc să primești pește

Știți că atunci când vrei neapărat clătite cu dulceață de cireșe amare și mama chiar nu poate să îți facă poți să faci singur? Păi nu am făcut prima oară, nici eu nu am știut.
De multe ori în familiile numeroase părinții nu pornesc de la ideea că îți vor oferi totul, dar își propun să te pregătească pentru viață. Responsabilitățile primite, cunoașterea lumii reale, spațiul de mișcare și experiențele de viață dintr-o familie numeroasă te ajută să te maturizezi la timp și să devii mai ușor independent.

4. Dezvolți flexibilitate

După șocul de a vedea că există și uși închise și persoane apropiate care îți spun „nu” la o inițiativă minunată sau la o cerere de absolut bun-simț, constați că realitatea e dură. Apoi îți dai seama că și tu însuți ai obiceiul să trântești ușile în fața altora și să spui „nu” inițiativelor lor minunate și de absolut bun-simț, deci realitatea e dură pentru fiecare om.

Apuci mai ușor duritatea dacă ai învățat acasă să te adaptezi la diferite situații și să te mulțumești cu ce ai. Acest lucru e mai probabil să se întâmple într-o familie numeroasă.

De exemplu, atât eu, cât și frații mei avem propriile feluri de mâncare preferate, dar imaginați-vă cum era la început când mama voia să facă un fel de mâncare care să fie apreciat de toți. Cuiva îi plăceau tăiețeii lați în ciorbă, în timp ce altcineva voia ca tăiețeii să fie subțiri. Cineva voia o ciorbă limpede, iar altcuiva îi plăcea foarte mult ciorba cu multe ingrediente. Cum nu se putea de fiecare dată ca mama să facă mai multe feluri de mâncare, am învățat să fim flexibili. Această flexibilitate ne ajută foarte mult să ne adaptăm la diferite situații de viață.”