ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Alexandru Vișinescu, primul comandant de penitenciar din perioada comunistă condamnat definitiv, cere anularea pedepsei de 20 de ani, motivând că faptele s-au prescris. Instanța supremă urmează să decidă asupra admisibilității solicitării.

„Considerăm că decizia ÎCCJ este esențial nelegală, având în vedere că, în realitate, pentru fapta reținută în sarcina inculpatului Vișinescu Alexandru a intervenit prescripția răspunderii penale încă de la data de 12.04.1978, singura soluție ce putea fi pronunțată de instanțe fiind aceea a încetării procesului penal. Doar și numai de dragul retoricii si trebuie să observăm că, în cauza privind pe inculpatul Vișinescu Alexandru, justiția s-a aflat permanent într-o stare "letargică" timp de 50 de ani, după care, trezindu-se brusc, a încercat probabil "să mai recupereze ce se poate recupera", dispunând condamnarea acestui inculpat pentru fapte deja prescrise.

La dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că organele fostului partid comunist ar fi făcut presiuni de orice fel, de natură a împiedica organele judiciare (în mod continuu, în perioada 1963-1989) să se sesizeze, să efectueze cercetări, eventual să îl trimită în judecată și să îl condamne pe inculpatul Vișinescu. (...) Din analiza documentelor invocate de cele două instanțe rezultă că intervenția organelor "de partid" a fost una punctuală, în 1968, si a fost făcută din inițiativa strict personală a prim-ministrului de atunci, Ion Gheorghe Maurer, intervenția respectivă fiind in scopul de "a proteja" o cu totul alta persoana decât cea a inculpatului Visinescu", se arată în cererea înaintată judecătorilor.


Alexandru Vișinescu a fost adus luni din penitenciar la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) pentru a își susține solicitarea. Rudele victimelor de la Râmnicu Sărat sunt revoltate de susținerile din documentul prin care se cere anularea condamnării și de argumentele prezentate de apărătorului lui Vișinescu în sala de judecată.

„În sala de judecată a apelat la mila judecătorului, dar el niciodată nu și-a recunoscut faptele și niciodată nu a arătat nici cea mai mică urmă de regret. Felul în care argumentează doamna avocat este chiar jignitor pentru victimele lui Vișinescu. Și victimele lui Vișinesu nu sunt doar victime. Sunt eroi ai neamului românesc. Gândiți-vă la Ion Mihalache. Adică îl compară pe Vișinescu cu Ion Mihalache", spune Anca Cernea, fiica lui Ioan Bărbuș, deținut decedat la Râmnicu Sărat.

Alexandru Vișinescu a fost încarcerat în februarie 2016, după ce judecătorii instanței supreme au decis condamnarea definitivă a acestuia la 20 de ani de închisoare pentru crime împotriva umanității

Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada 1956-1963, Alexandru Vișinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, "a săvârșit acțiuni și inacțiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivității reprezentată de deținuții politici încarcerați în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic".

În perioada în care la conducerea Penitenciarului Râmnicu Sărat a fost Alexandru Vișinescu, deținuții erau supuși unor condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente și fără să li se acorde îngrijiri sau asistență medicală adecvate, a arătat Parchetul instanței supreme.

„Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaților prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreționar și abuziv, condițiile de detenție inumane, relele tratamente, bătaia și alte violențe, ignorarea adreselor și sesizărilor formulate de către deținuți erau tot atâtea acțiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate", au scris procurorii în actul de sesizare a instanței.

Principalele categorii de deținuți aflate în penitenciar, așa cum reiese chiar dintr-o notă a lui Vișinescu adresată Consiliului Securității Statului din 1967, erau foști conducători în guvernele burghezo-moșierești și în conducerile PNȚ și PNL, foști conducători ai diverselor organizații subversive, foste cadre de conducere după 23 August 1944, foste cadre MAI după 23 August 1944, foști conducători ai diverselor secte religioase și alte cazuri mai izolate.

Regimul impus de Vișinescu în Penitenciarul Râmnicu Sărat nu asigura sub nicio formă condițiile minime de supraviețuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentințele se întindeau pe o perioadă care depășea zece ani.

„Decesul deținuților survenea, astfel, în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceștia erau torturați fizic și psihic", au precizat procurorii.

Din documentele studiate de anchetatori au fost identificați 138 de deținuți care au trecut prin Penitenciarul Râmnicu Sărat în mandatul lui Vișinescu.

Alexandru Vișinescu s-a născut la Buzău, în 1925, și a fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat din anul 1956 și până la desființarea închisorii, în 1963, fiind și ultimul comandant al închisorii, unde a murit, în urma torturilor, Ion Mihalache.

Înainte de a fi numit în funcția de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vișinescu a deținut poziții în sistemul penitenciar, activând în unitățile Mislea și Jilava, la începutul anilor '50.

Vișinescu a lucrat în cadrul grupei operative a închisorii în perioada decembrie 1954 - aprilie 1956. Decizia autorităților de a dezafecta penitenciarul Râmnicu Sărat l-a propulsat pe fostul comandant în funcția de inspector în cadrul aparatului central al Direcției Generale a Penitenciarelor. Ulterior, între 1965 și 1976, a deținut funcții de conducere în cadrul închisorilor Ploiești și Ilfov și a predat la școala de subofițeri de