ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Duminică 11 februarie sau „Duminica înfricoșătoarei judecăți” este și ziua în care Biserica Ortodoxă marchează „Lăsatul secului de carne” pentru Sfintele Paști.

Ce semnificație are „Lăsatul secului de carne”, ne explică părintele Ciprian Apetrei în Ziarul Lumina:

 

„În calendarul bisericesc, Lăsatul secului are două etape care conduc treptat către Postul Sfintelor Paști: Duminica Înfricoșătoarei Judecăți – când se lasă sec de carne, și Duminica Izgonirii lui Adam din Rai – când se lasă sec de brânză. Lăsatul secului de carne pentru Postul Mare are loc în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți. După această duminică intrăm în „săptămâna brânzei”, în care consumul de origine animală este oprit până la Sfintele Paști. Duminica Înfricoșătoarei Jude­căți deschide întrucâtva ușile postului, deoarece din această duminică, numită și „a Lăsa­tului sec de carne”, credincioșii vor avea o săptămână de pregătire pentru post în care nu vor mai consuma carne, dar vor avea voie să consume pește, ouă și lapte cu toate derivatele lui. La capătul acestei săptămâni se află Duminica Izgonirii lui Adam din Rai când se lasă sec de brânză. După această zi începe Postul Mare, când se consumă doar alimente de post. În această duminică se încheie consumul de lactate, brânză și ouă până la Paști. În ceea ce privește peștele, se mai face dezlegare până la Paști de Buna Vestire și în Duminica Floriilor.

De regulă, cuvântul sec, din sintagma „lăsatul secului”, este înțeles că fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. Însă, la Sfinții Părinți, accentul nu cade numai pe mâncare. „Secul” pe care îl cere postul ortodox este seculum (saeculum), adică lumea împă­timită. Omul cel vechi, omul pă­că­tos, trebuie să dispară treptat. Primul pas pe această cale este sentimentul unei nespuse pocăințe care ne duce la Înviere.

Sfinții Părinți au atras atenția că postul înțeles doar ca efort alimentar nu are nici o valoare dacă nu este unit cu cel spiritual. De multe ori ne este dat să auzim că nu postul ali­men­tar este important, ci cel spi­ritual. Însă nu este așa. Ambele forme sunt importante. De vreme ce Sfinții Părinți au rân­duit să ne înfrânăm de la anu­mite bucate pentru o vreme, au făcut-o cu bună-știință. Cre­din­ciosul nu trebuie să se mul­țu­mească cu jumătăți de măsură. Nu doar cu o parte sau o formă de post trebuie să-L întâmpine pe Hristos Cel înviat, ci cu întreaga să natură: trup și suflet”.