Arhiepiscopul mitropolit romano-catolic de București, Ioan Robu, se declară încrezător în posibilitatea lumii europene de a se redresa și din punct de vedere spiritual.

„Sunt tulburări care dau la o parte ceea ce nu trebuie să rămână, dar tulburări sunt. Nu ne plac și nu plac nimănui. Însă criza, așa cum este explicată, dacă este bine depășită, aduce un progres. Dacă nu-i bine depășită, aduce jale. Însă eu cred încă în posibilitatea lumii europene de a se redresa și din punct de vedere spiritual. Căci (...) există centre de viață autentică, de credință și astea iradiază, dau ceva în jurul lor. Nu numai răul se răspândește, crește și binele. Sunt sigur. Eu sunt optimist din punctul acesta de vedere, pentru că și Dumnezeu are grijă de lumea aceasta", a spus arhiepiscopul pentru Agerpres.

În interviul acordat sursei citate, monseniorul Robu vorbește despre Advent (Postul Crăciunului), ca drum de pregătire spirituală a Marii Sărbători a Nașterii Domnului, despre obiceiurile și datinile din această perioadă, despre modul în care credincioșii ar trebui să aștepte venirea în Lume a Pruncului Isus, în jurul Sfintei Iesle și a Bradului, în rugăciune, meditație și bucurie, deschiși la schimbarea în mai bine.

Înaltul prelat romano-catolic consideră că românii ar trebui să depășească lipsa de unitate, dezbinarea, egoismul acerb și să treacă peste descurajare și oboseală, depășind cu curaj momentele de criză generate de aceste neajunsuri, iar guvernele să găsească direcția bună pentru binele tuturor.

„Cu siguranță au mai fost timpuri în care, dacă nu demolau bisericile cei de-ai locului, veneau alții din alte părți și le demolau. Cum se-ntâmpla și la noi, aici, veneau tătarii și se-ntâmpla ce se-ntâmpla. Însă acum e un alt fenomen și orașele mari au un specific pe care mai demult nu-l întâlneam. Zonele centrale ale orașelor, unde erau construite și bisericile mari, catedralele, acum sunt goale. Sunt doar birouri. Așa încât, de multe ori poți să găsești catedrala încă frecventată, dar în apropiere biserici pustii, pentru că nu mai sunt credincioși.

E un aspect, dar mai sunt și altele. Este îndepărtarea lumii de credință, de practica religioasă, odinioară foarte vie, acum foarte căzută. Populație care s-a mutat dintr-o parte în alta. E cunoscut cazul Franței cu bisericile care se demolează. Dar să nu ne închipuim că sunt biserici cum ar fi în jurul nostru aproape, în București, imediat le demolează. Nu. Sunt cătune, multe, de unde lumea a plecat efectiv, au părăsit locurile și biserica rămâne în picioare, apoi cade singură, dacă nimeni nu o demolează. Este clar, după mine e un fenomen de criză acută în cele ale credinței și asta este o urmare. Însă tot în Occident, de exemplu în Franța, în alte localități, sau în Germania, Austria, Italia, găsim nuclee de credință foarte puternice, care mențin tot ce înseamnă tradiția, tot ce presupune învățătura de credință și o respectă. La prima vedere te lași mai mult influențat de ceea ce e negativ, dar nu trebuie să uităm că, totuși, există în Occident forme autentice de viață religioasă și Biserica este vie. Se poate întâmpla ca și la noi. Mai degrabă apare și la televiziune și pe internet ceea ce este negativ, ceea ce neliniștește, ceea ce nu este după placul nostru. Dar astea apar înainte de toate și după aceea vine ceea ce este adânc. Ca și la mare: sunt valurile, furtună pe mare. Ce ajunge mai întâi la țărm? Gunoiul. Ceea ce aruncă valurile. Apoi vine limpezimea, vine claritatea, vine liniștea.

Sunt fenomene din acestea în societate, sunt tulburări care dau la o parte ceea ce nu trebuie să rămână, dar tulburări sunt. Nu ne plac și nu plac nimănui. Însă criza, așa cum este explicată, dacă este bine depășită, aduce un progres. Dacă nu-i bine depășită, aduce jale. Însă eu cred încă în posibilitatea lumii europene de a se redresa și din punct de vedere spiritual. Căci, cum spuneam, există centre de viață autentică, de credință și astea iradiază, dau ceva în jurul lor. Nu numai răul se răspândește, crește și binele. Sunt sigur. Eu sunt optimist din punctul acesta de vedere pentru că și Dumnezeu are grijă de lumea aceasta. Și noi ne gândim să luăm măsuri, să facem ceva. Dar există o providență, o grijă a lui Dumnezeu pentru drumul nostru. Dumnezeu ne însoțește chiar în perioadele mai grele ale istoriei, el este fidel, el rămâne cu noi, chiar dacă noi ne mai uităm în altă parte, mai uităm de El, El ne are mereu în lumina sa și în grija sa.”, a mai spus acesta.