În timp ce evenimentele politice centrale monopolizează întreaga agendă publică, la nivel popular problemele se acumulează fără să-și găsească o rezolvare, societatea împărțindu-se în tabere. Această situație este reiterată într-un articol al ziarului Cotidianul, semnat de  Vasile Surcel și Simona Popescu.

Astfel, de la „lupta de clasă” care a făcut apanajul instaurării dictaturii comuniste în România, continuând cu repercusiunile FSN-iste ale începutului anilor 90, mineriadele și până la regimul Băsescu, secvențele dezbinării colective la care asistăm se profilează ca un deja vu pentru poporul român.

„Decenii la rând, vechiul îndemn dezbină și stăpânește a reprezentat principala doctrină politică a regimului comunist. Regim bazat pe teroare, justificată prin lupta de clasă, care împărțea societatea românească în două tabere distincte: poporul muncitor, aflat într-o veșnică luptă cu burghezo-moșierimea, dușmanul care trebuia exterminat, cu orice preț. Război cumplit care, în doar câțiva ani, a umplut pușcăriile cu sute de mii de deținuți politici, dintre care mulți n-au mai ieșit în viață de acolo. (...) Tradiția a fost continuată și după decembrie 1989, când, imediat după preluarea puterii, FSN condus de Ion Iliescu și-a bazat activitatea și acțiunile publice tot pe dezbinarea societății românești”, amintește ziarul Cotidianul.

 

Mai departe, după zilele din iunie 1990, în care românii au fost împărțiți clar în tabere care se urau aproape până la moarte, peste România s-a instaurat „liniștea" pe care Ion Iliescu a dorit-o și a cerut-o atât de mult.

În cele peste două decenii care au urmat de atunci, circa trei milioane de români au ales să plece în străinătate. Cei rămași aici, acasă, nu s-au mai împărțit în tabere antagoniste decât cel mult în cursul campaniilor electorale. Singurul care a reușit să „revitalizeze" vechea vrajbă românească a fost Traian Băsescu.

 

Un personaj politic excentric și nonconformist, care, în cursul celor două mandate ale lui, a reușit să împartă, din nou, societatea românească în cei care-și spun cu mândrie „băsiști" și adversarii acestora, așadar, „anti-băsiștii". Dar confruntările dintre aceștia au rămas doar la nivel verbal și niciodată n-au mai atins vehemența celor din primii ani de după Revoluție.

În încheierea materialului este citat Constantin Rădulescu Motru, ale cărui cuvinte rămân actuale: „Ești din același grup, atunci lauda nu mai are margini; ești din celălalt grup, atunci ocara nu mai are margini!"

 

Puteți citi articolul integral aici.