Biserica Ortodoxă Română nu a dus lipsă de atacuri, în ultimii ani, datorită mesajelor incorect politice pe care le-a lansat în spațiul public. Susținerea orei de religie în școală, a familiei naturale și a vieții, a istoriei naționale și a Catedralei Mântuirii Neamului, au adus critici din partea apologeților corectitudinii politice.

În duminica Învierii Domnului, Biserica Ortodoxă Română a vorbit cu voce de tunet pe teme care au fost tăcute sub tăcere, unele chiar zeci de ani.

Astfel, ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a vorbit cu putere în favoarea familiei, îndemnând credincioșii să susțină inițiativa Coaliției pentru Familie, care urmărește transpunerea definiției căsătoriei din Codul Civil în Constituție.

De asemenea, Arhiepiscopul Iașilor, s-a referit și la mărturisitorii din închisorile comuniste ca despre „oameni sfinți”, ceea ce cu siguranță nu este pe placul Institutului Elie Wiesel.

„Recunoștința noastră se îndreaptă, de asemenea, către toți mărturisitorii credinței din veacul trecut, oameni sfinți care au dobândit darul libertății lăuntrice chiar în celulele închisorilor nemiloase. Icoana mărturisirii lor trebuie așezată la loc de cinste în mintea și inima noastră. Această cinstire se arată mai ales în strădania de a înțelege duhul vieții lor și de a-l înrădăcina în ființa noastră. Chiar dacă astăzi nu mai vorbim în România despre persecuții sângeroase la adresa credinței, primejdiile și încercările prin care trec Biserica și Neamul nu sunt nici puține, nici ușoare.

Valorile care definesc familia sunt atacate pe toate căile. „Biserica de acasă”, cum numea Sfântul Ioan Gură de Aur familia formată din bărbat, femeie și pruncii lor, s-ar dori dublată de tot felul de convenții și parteneriate, care de care mai periculoase pentru viețuirea normală a lumii. De aceea, vă îndemn să sprijiniți acțiunile bisericești sau civice care își propun să apere valorile fundamentale ale familiei”, a scris ÎPS Teofan în pastorala care va fi citită în noaptea Învierii în parohiile Arhiepiscopiei Iașilor. Pastorala integrală este AICI.

ÎPS Andrei Andreicuț, Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului, a vorbit despre faptul că „omul contemporan a devenit rob imaginii”. Arhiereul a criticat dependența omului modern față de tehnologie și a avertizat în legătură cu pericolele ce decurg din televiziune, internet și rețelele de socializare.

„Spuneam că omul contemporan a devenit rob imaginii. Dacă imaginea este bună lucrurile sunt în ordine. Dar, dacă imaginea este rea, păcătoasă sau indecentă? Atunci este o problemă. Pentru că prin imagine intră dracul în suflet. Or imaginile păcătoase pot fi oferite de televizor, de site-urile indecente de pe internet, de facebook. Și în felul acesta imaginea păcătoasă devine o fereastră înspre iad.

Părintele Profesor Ilie Moldovan, de pioasă amintire, subliniază modul pervers în care lucrează imaginația, pe tărâm moral, la toată lumea, dar mai ales la tineri: „Pericolul cel mai de seamă pentru om constă, tocmai în modul în care acționează imaginația lui pe tărâmul imoralității, întrucât aceasta pune stăpânire pe întreg interiorul lui. Iar după ce a căzut pradă acestei caracatițe imaginative, nevoia lui de a-și astâmpăra setea de reprezentări indecente, din cărți și reviste, desene și fotografii, de la televiziune și de pe internet, de pe stradă și de la discotecă, devine tot mai imperioasă. În cultura contemporană, se pare că totul lucrează asupra imaginației…”. Urmarea? „Imaginația devine o adevărată sursă de otravă, de neliniște și de dezorientare”.

Această patimă a dependenței de imagine, ca orice altă patimă, crește gradual și poate ajunge să te distrugă sufletește, iar dacă provoacă păcate trupești, îți distruge și sănătatea”, a sunat o parte din pastorala citită în bisericile din Arhiepiscopia Clujului. Pastorala integrală este AICI.

Una dintre cele mai puternice cuvinte de învățătură rostite cu ocazia Paștilor i-a aparținut Episcopului Slatinei și Romanaților, PS sebastian.

Acesta a vorbit credincioșilor despre un „adevărat sistem, bine pus la punct și atent coordonat” care duce un „un adevărat război pornit împotriva lui Dumnezeu și a viziunii Sale asupra lumii”. PS Sebastian a demontat, bucată cu bucată, toate principiile modernității, sub pretextul cărora se atacă de fapt fundamentele moralei creștine.

„La nivel personal, răzvrătirea împotriva Domnului poate fi egoism, necredință, lașitate, comoditate ori răutate. Dacă, însă, aceasta capătă dimensiunile unui adevărat sistem, bine pus la punct și atent coordonat, atunci avem de-a face cu un adevărat război pornit împotriva lui Dumnezeu și a viziunii Sale asupra lumii. În acest sens, în locul teocrației, unii au inventat, încă din antichitate, democrația, în timp ce alții au experimentat despotismul și dictatura ca forme de conducere a lumii. Astăzi însă, în unele părți ale globului, după ce democrația „a obosit” și a început să convină tot mai puțin păpușarilor lumii, am văzut că începe a fi preferat, din ce în ce mai mult, conceptul de elitocrație.

Prin toate acestea, însă, Domnului îi este contestată autoritatea, pe principiul laicității statului; îi este ignorată voința, sub pretextul drepturilor și libertății omului; Îi este răstălmăcită învățătura, de vreme ce, nu-i așa?, omul a învățat să gândească și singur; îi este disputată morala, altădată promotoare a decenței și a bunului simț în istorie, cu intenția refondării acesteia pe noi principii de viață, altele decât cele divine date, sens în care se și doresc reconsiderate numaidecât:

• creștinismul însuși, atacat (profund nedemocratic) prin lupta împotriva icoanelor și a predării Religiei în școli, dar și prin cenzurarea sărbătorilor[2] și, în general, a oricărei promovări publice a creștinismului, de teama înrobirii omului „liber” sau sub pretextul ipocrit al protecției necreștinilor. Aceasta, în disprețul mult trâmbițatului multiculturalism, altminteri promovat cu emfază de aceiași seculariști;
• libertatea de exprimare, ca urmare a impunerii conceptului – pe cât de artificial, pe atât de ipocrit – al corectitudinii politice;
• dezmățul, care, după ce a fost mai întâi dezincriminat, iar apoi promovat cu nerușinare pe toate canalele media ca stil de viață la modă, pretinde acum și legalizarea căsătoriei persoanelor de același sex, ba încă și a necrofiliei expres consimțite și a incestului liber convenit[3];
• avortul, care, dintr-o practică liberalizată a ajuns să fie protejat ca un adevărat „monument al naturii”, câtă vreme se propune pedeapsa cu închisoarea pentru cei care ar îndrăzni să-l obstrucționeze, fie și prin simpla consiliere a părinților să nu accepte întreruperea sarcinii[4]. Aceasta în timp ce, total asimetric, încurajarea avortului nu este incriminată în niciun fel;
• respingerea genului, în sensul creării cadrului legislativ pentru schimbarea acestuia după bunul plac sau chiar al înregistrării copiilor de gen neutru[5]. Modul acesta de abordare a genului, conturat deja ca ideologia gender, a provocat în America, în anul 2016, penibilul „război al toaletelor”;
• eugenia și eutanasia, ca forme supreme ale „culturii” morții, culminând cu impunerea suicidului asistat[6] ” Predica integrală este AICI.

O premieră absolută a realizat însă Episcopul Românilor din Spania și Portugalia, PS Timotei, care în Pastorala Paștilor din 2017 a vorbit despre necesitatea cunoașterii adevăratei noastre istorii. În acest sens, Episcopul ortodox a vorbit, pentru prima oară în ultimii 70 de ani, despre legionarii Ion Moța și Vasile Marin, ca despre niște „eroi ai noștri”. Simultan, acesta l-a numit pe Valeriu Gafencu, cel luat în colimator de către Institutul Elie Wiesel, drept „Sfântul închisorilor”.

„Anul 2017 a fost declarat de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române drept Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

Trebuie să ne cunoaștem adevărata istorie, care ne-a fost trunchiată, distorsionată și ascunsă. Trebuie să ne cinstim înaintașii și eroii adevărați care, propovăduindu-L și mărturisindu-L pe Hristos, au fost închiși, torturați, omorâți și care, închiși fiind, au fost mai liberi decât suntem noi, cei de astăzi, care credem că suntem în libertate. Suntem liberi doar în momentul în care Îl găsim pe Hristos. Au fost mii de creștini ortodocși, mireni, preoți și vlădici care L-au mărturisit pe Hristos în închisorile comuniste și chiar înainte de instaurarea comunismului în țara noastră.

 

Trebuie să-i amintim pe cei doi eroi ai noștri care s-au sfârșit luptând pentru apărarea credinției, aici, în Spania, la Majadahonda: Moța și Marin, pe părintele Arsenie Boca, părintele Dumitru Stăniloae, părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, părintele Arsenie Papacioc, părintele Nicoale Steinhardt, Mitropolitul Bartolomeu Anania, Ioan Ianolide, Mircea Vulcănescu, Horia Vintilă și, deloc în ultimul rând, Valeriu Gafencu. Lista poate să continue pe sute de pagini. Toți aceștia sunt martiri ai neamului nostru, care s-au umplut de Duhul lui Dumnezeu prin asumarea cu bucurie a crucii, care au descoperit adevăratul sens al vieții omului și care au devenit cu adevărat liberi.

Voi încheia scrisoarea pastorală de la acest Praznic Luminat cu gândurile despre adevărata și unica libertate, așternute într-o scrisoare a lui Valeriu Gafencu, Sfântul închisorilor, pe vremea când era închis: „În lupta cu puterile întunericului, cu gândul la Dumnezeu, mi-am găsit pacea în rugăciune. Și-ntotdeauna mă gândesc că Bunul Dumnezeu, în dragostea-I nemărginită pentru oameni, ne trimite încercarea suferinței, ca prin ea să ne purificăm de păcate, să ne învățăm a renunța cu bucurie la tot ce-i trecător și să ne îndreptăm cugetele spre Domnul Iisus Hristos, cunoaște goliciunea și nimicnicia. Azi mă văd un păcătos, cel mai păcătos om. Și când am privit în adâncul inimii mele, am găsit acolo darul neprețuit al Iubirii, Izvorul tuturor virtuților, pe care Dumnezeu l-a sădit în om spre cultivare și desăvârșire. Si eu, ca un rob ticălos, am nesocotit o viață întreagă acest dar (…). Azi mulțumesc din tot sufletul pentru toate suferințele și umilințele prin care mi-a fost dat să trec, căci ele m-au adus la conștiința păcatului și m-au făcut să înțeleg că singura cale care duce la mântuirea Neamului este Calea evanghelică: Hristos. Cu fiecare mică jertfă de iubire trăiesc o bucurie mare, unică”.

 

Cuvântul pastoral al PS Timotei este AICI.