Foarte mulți credincioși își imaginează persecuția creștinilor drept o luptă frontală, în care statul ia cu asalt bisericile, omoară credincioșii, spânzură preoții și interzice slujbele religioase. Nu este neapărat exclus acest scenariu, iar episoadele sângeroase din Revoluția Franceză, debutul comunismului rusesc sau războiul contra catolicilor din democrația mexicană, dau substanță unor aprehensiuni eshatologice.
 
Însă pentru stat strategia ar fi pierzătoare pe termen lung deoarece "sângele martirilor este sămânța creștinismului”. Drept pentru care, în bună tradiție gramsciană, mult mai eficient în războiul vizibil contra ortodocșilor a fost, este și va fi încercarea de subminare din interior a Bisericii. Un patriarh ca Serghie, ca să cităm un exemplu celebru, face mai mult rău decât 1000 de buldozere.
 
Pare că exact aceasta a fost gândirea din spatele discuțiilor pe marginea noului buget, alocat cultelor. După un val de entuziasm demolator, Guvernul a revenit la mintea cea de pe urmă a subversiunii și a decis să lase deschisă poarta finanțărilor, bineînțeles, "în funcție de posibilități”. 
 
Articolul integral poate fi citit AICI