ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



4 luni de la Colectiv. Câțiva oameni, multă presă. 15 copii de clasa a VII-a veniți, cu microbuzul, tocmai de la Slatina. Au plecat de dimineață ca să ajungă acum, în fața fabricii Pionierul, la comemorarea a patru luni de la tragedie. Ȋi însoțesc câțiva profesori și părinți. 
 
Stingheriți de camerele de filmat care pândesc orice moment pentru a-l transforma în știre, copiii se așază într-o parte și încep să ordoneze pe asfalt lumânărele albe. Scriu ceva. „Ne pasă!” Apoi, din lumânări, ei desenează o cruce și înconjoară totul cu o inimă. Trei ore au făcut pe drum, până la București, ca să arate lumii că le pasă. 
 
De jur împrejurul inimii din lumânări, cei mici pun apoi felicitările făcute de ei. Sunt  mărțișoarele lor, pentru părinții celor care și-au pierdut copiii în Colectiv. Și pe fiecare felicitare scrie așa:
 
„Dragi părinți, 
 
Sunt mesagerul unui înger. Vreau să vă ofer eu, o îmbrățișare și un gând curat din partea îngerului dvs. O Primăvară liniștită!
 
Cu mult drag, Daria Kiss”
 
Daria este fetița care a avut ideea acestui gest de solidaritate. Ceilalți 14 copii sunt colegii ei, care i s-au alăturat. Ca într-un adevărat Colectiv. Așa cum oamenii mari au uitat să fie.
 
Astăzi, la patru luni de la tragedie, în fața fabricii Pionierul suntem 50 de oameni. „Cred că oamenii au uitat”, spune unul dintre copii. Și ne amintim de ce povestea un coleg de-al lor care, învățând pentru olimpiada la biologie, mărturisea că trebuie să pună într-un sertar al memoriei ceea ce știe, pentru a putea reține mai departe materia. 
 
Așa și cu oamenii mari, pentru noi Colectiv este deja într-un sertar al memoriei. Și nu pentru că am fi în vreun asiduu proces de învățare, ci pentru că uitarea ni se pare a fi, mult prea adesea, cea mai simplă cale.