Părintele Valentin Băltoi, pr. spiritual în cadrul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Gheorghe" din Roman și paroh la Icușești, Neamț, a vorbit despre semnificația mărțișorului și a zilei de 8 martie pentru femeile creștine într-un interviu acordat doxologia.ro.

În continuare vă prezentăm integral acest interviu:

Preacucernice părinte, ce părere are Biserica despre mărțișor?

Mărțișorul nu este un simbol religios și în nici un caz creștin, ci este specific credințelor populare necreștine, fiind un element al unui ritual de înnoire a timpului și a anului. Până la a fi exploatat economic, el avea o singură formă, cea a discului solar, era confecționat din argint și legat de un șnur împletit din două fire de lână colorată. Potrivit simbolisticii cromatice a anotimpurilor, șnurul era un simbol al trecerii de la iarnă la primăvară, putând în același timp să semnifice unitatea contrariilor sau împletirea inseparabilă a principiilor masculin și feminin. El avea rolul unui talisman magic solar menit să-i împrumute purtătorului frumusețe, iubire, puritate și să-l apere de boală și de deochi. În funcție de zona etnografică, era purtat până la o anumită sărbătoare a primăverii sau înflorirea unui pom.

Obiceiul de a pune în piept mărțișoare s-a perpetuat de-a lungul timpului, reușind să conviețuiască cu practicile creștine bimilenare. Cu toate acestea, semnificațiile esențiale ce însoțeau oferirea mărțișorului s-au pierdut, rămânând doar prilejul de a oferi bucurie celor dragi. „Omul mărțișorului" avea conștiința apartenenței la universul înconjurător, trăind în același ritm cu el. De aceea știa să-i descifreze semnele și simțea nevoia împrumutării atributelor sale. Omul modern nu mai poate simți acest puls, în fața standului cu mărțișoare el nu alege încercând să se integreze unei continuități magico-simbolice, ci alegerea lui este una de natură estetică sau financiară, mărțișorul fiind o podoabă ce trebuie purtată într-un anumit context. Biserica nu recomandă purtarea mărțișorului, dar tolerează această tradiție, având în vedere amploarea fenomenului și atitudinea inofensivă a manifestării.

Sfânta cruce nu poate fi așezată oriunde și nici asociată cu orice

Dacă unui mărțișor i se atașează o cruce, poate aceasta să-l „încreștineze"?


Nu putem da sens creștin mărțișorului, atașându-i simboluri religioase, într-o încercare de „încreștinare" a lui. Asocierea este nefericită. Simbolurile creștine au o semnificație specifică și exprimă în sine realități ce nu au nevoie de îmbunătățiri.

Este drept că sfânta cruce are darul de a sfinți, dar ea nu poate fi așezată oriunde și nici asociată cu orice, ci singurele podoabe care o înfrumusețează sunt cele duhovnicești, izvorâte din propriile eforturi spirituale. Să încercăm să nu ne folosim de surogate, care nu pot decât să ne înstrăineze de autenticul duh creștin.

Reflectă ziua de 8 martie profilul femeii creștine contemporane?

8 martie s-a impus ca Zi Internațională a Femeii sub influența socialismului american, în urma eforturilor de emancipare a femeii. În statele fost comuniste, această sărbătoare e percepută ca „o moștenire" a comunismului, deoarece în acei ani ea a fost folosită în scop propagandistic, pentru demonstrarea că numai în astfel de orânduiri femeia era apreciată la adevărata ei valoare. Pentru comuniști, 8 martie era ziua unui anumit tip de femeie - revoluționară, eroină, muncitoare. În tradiția populară românească nu a existat o dată în care să fie serbată în toată țara ziua femeii.

Plecând de la aceste premise și înțelegând contextul istoric al nașterii și impunerii ei la noi, am putea aprecia faptul că această zi nu evaluează tocmai adevăratele calități ale feminității și cu atât mai puțin pe cele creștine. „Sărbătoarea" promovează valorile socio-politice pentru care a luptat și luptă femeia modernă și-i confirmă egalitatea de drept cu bărbatul.

De departe, mult mai bine aleasă ca zi care să reflecte profilul creștin al femeii contemporane este cea decisă de Sfântul Sinod, Duminica Femeilor Mironosițe - zi a femeii creștine. Viața sfântă a femeilor mironosițe, curajul de a înfrunta moartea, patosul credinței, atitudinea pioasă, demnitatea le-au făcut vrednice ca numele să le fie trecute în Cartea vieții, iar viața lor să fie paradigma viețuirii creștine pentru femeile de astăzi. Cinstirea acestei duminici, ca zi a femeii creștine, este o recunoaștere a faptului că și femeia de astăzi este purtătoare de mir, pe care-l păstrează în candela sufletului său, așteptând, asemenea fecioarelor înțelepte, venirea lui Hristos.

Ca atare, această zi nu ar trebui „serbată" de femeile creștine?

Fiecare zi a vieții noastre ar trebui să fie un timp al regăsirii de sine și al întâlnirii cu Dumnezeu.

Biserica acceptă sărbătorile oficiale, care au caracter național sau internațional, însă promovează pe cele care își găsesc fundamentul în valorile autentic religioase. 8 martie face parte din categoria acelor sărbători internaționale ce trec de multe ori peste specificul cultural și religios al unui popor, în încercarea de a stabili punți care să exprime aceleași idealuri ale femeilor de pretutindeni.

Privind însă partea bună a lucrurilor, cred că 8 martie o poate ajuta pe femeia creștină să își conștientizeze mai mult rolul ei în societate. Cum spuneam, este o zi care confirmă egalitatea drepturilor sale socio-politice cu ale bărbatului, o zi a recunoașterii vocației sale de mamă, o zi de bucurie, până la urmă, în care se poate exprima atașamentul și recunoștința față de darurile feminității. Femeile creștine nu se pot sustrage acestui eveniment al lunii martie, avându-se în vedere amploarea și importanța acordată de societate, dar trebuie să poarte mereu în suflet modelul jertfei de sine, al dragostei jertfelnice.

Dar despre Ziua îndrăgostiților ce ne puteți spune? Își are rostul în viața tinerilor?

De ce am avea nevoie de o zi specială în care să ne arătăm intensitatea sentimentelor față de persoana iubită, ca și cum acest lucru ar trebui încuviințat sau oficializat de cineva din exterior? Iubirea este un sentiment intim, împărtășit în mod tainic și într-o atmosferă specifică. De ce să fim tributari Occidentului și la acest capitol? Valentineâs Day este, înainte de toate, o activitate comercială care-și revendică originea într-o istorioară destul de nesigură, pusă pe seama unui sfânt din spațiul catolic. Pe de altă parte, Dragobetele, tânărul zeu al dragostei din panteonul mitologiei românești, e varianta locală mai nou promovată a sărbătorii ce protejează pe îndrăgostiți și dragostea lor.  

Astfel de „sărbători" sunt străine de duhul curat și echilibrat al Ortodoxiei, de curăția specifică neamului românesc.