Cazul violului de la Vaslui a trezit, brusc și peste noapte, conștiinţele parlamentarilor români. Ȋn loc să-și pună cenușă în cap, pentru că au ridicat mâna, în grup organizat, votând un Cod Penal ce prevede pedepse ridicol de mici pentru viol și agresiuni sexuale cu minori, în loc să-și facă „mea culpa” pentru că au lăsat să treacă prin Parlament un Cod de Procedură Penală ce permite eliberarea violatorilor și pedofililor din arestul preventiv, în loc să le crape obrazul de rușine că ei, reprezentanţi ai puterii legislative, nu sunt în stare să protejeze societatea de acești alienaţi sexual, parlamentarii români își aduc aminte că există un proiect de lege despre castrare.
 
Şi-l invocă acum obsesiv, pentru ca alegătorii să vadă că uite, ei nu stau degeaba, le pasă și fac ceva. Chiar dacă acel ceva este o altă lege aberantă, ce oferă protecţie nu societăţii, ci, culmea ipocriziei!, chiar agresorilor sexuali.

Pedepsele agresorilor sexuali se înjumătăţesc

Proiectul, denumit „Lege privind combaterea și prevenirea actelor cu caracter pedofil și a infracţiunilor contra libertăţii și intregrităţii sexuale ale persoanelor” își propune modificarea Codului Penal astfel: „După alin (4) al articolului 218 se introduce un nou alineat, alin (4) ind.1 cu următorul cuprins: «(4) ind.1 Ȋn cazul faptei prevăzute la alin. (1) – (4), limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate numai dacă făptuitorul acceptă și urmează un tratament de castrare chimică».”
Art. 218 din Codul Penal pedepsește violul cu închisoarea de la 3 la 10 ani. Dacă victima nu a împlinit vârsta de 16 ani sau este rudă în linie directă, frate sau soră cu făptuitorul, dacă ea se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani. Aceeași pedeapsă se aplică și dacă violul a fost săvârşit de două sau mai multe persoane împreună, dacă a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei sau a fost comis în scopul producerii de materiale pornografice. Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani. 

Presupunând că această lege aberantă va fi votată și va intra în vigoare, limitele pedepselor se înjumătăţesc. Mai exact, violatorii vor sta în închisoare între 1 an și jumătate și 5 ani, respectiv, 2 ani și jumătate și 6 ani, dacă fapta a fost comisă în circumstanţele agravante prevăzute de lege. Dacă victima violului moare, criminalul care se declară de acord cu castrarea chimică poate primi între 3 ani și jumătate și 9 ani de închisoare. 
Ȋnsă nici aceste pedepse nu vor fi executate integral. Dacă violatorul alege beneficiile recunoașterii faptei, conform art.374, alin (7) din Codul de Procedură Penală, limitele de pedeapsă i se reduc, cu o treime, încă din timpul procesului. 

Ce s-ar întâmpla în cazul violatorilor de la Vaslui

Să luăm un caz din multele întâmplate în România: un pedofil abuzează o fetiţă de 5 ani, iar procurorul, în înţelepciunea lui, încadrează fapta la viol (pentru că există și posibilitatea încadrării faptei la „act sexual cu minori”, unde pedepsele sunt mult mai mici). Trimis în judecată, pedofilul riscă între 5 și 12 ani de închisoare. Dacă el alege să-și recunoască fapta în instanţă, riscul se diminuează la o detenţie între 4 și 8 ani. Să presupunem că judecătorii sunt intransigenţi și decid aplicarea pedepsei maxime. După vreo doi ani de încarcerare, pedofilul optează pentru castrarea chimică, iar cei 8 ani primiţi se reduc astfel la 4. Ȋnsă nu-i va executa pe toţi! Pentru că art.100, alin(1) din Noul Cod Penal, prevede că el poate beneficia de liberare condiţionată după executarea a 2/3 din noua pedeapsă. Adică, va fi eliberat după doar 2 ani și 8 luni!
 
Aceasta nu poate fi o pedeapsă pentru un pedofil, ci o bătaie de joc la adresa societăţii, a victimei minore și a familiei ei.
Haideţi să vedem și ce schimbări ar putea aduce noua lege într-un caz actual, cel al tinerilor acuzaţi de viol din Vaslui. Conform Codului Penal, cei șapte riscă un maxim de pedeapsă  de 12 ani pentru viol (art. 218, alin. 2, lit.f CP) și, respectiv, 7 ani pentru lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 205, alin.1). Pedeapsa rezultantă ar fi de 14 ani și 4 luni de închisoare. Din care, celor care și-au recunoscut vinovăţia li se scade o treime, rămânând de executat 9 ani și jumătate de închisoare. Presupunând că toţi șapte aleg să beneficieze de legea privind castrarea chimică, ei vor avea de executat doar 7 ani și 2 luni de închisoare, respectiv 4 ani și 9 luni de închisoare. Ȋnsă, după ce fac 2/3 din pedeapsă, adică 4 ani și 10 luni și, respectiv, 3 ani și 2 luni, ei pot solicita și primi eliberarea condiţionată, permisă prin lege.

Prin urmare, din cei 12 ani trecuţi pentru faptă în Codul Penal rămân, din cauza altor articole de lege ce oferă beneficii inculpaţilor, doar 3 ani și 2 luni. Ceea ce, din nou, nu reprezintă o pedeapsă, ci o sfidare a actului de justiţie și, pe termen lung, o formă de încurajare a acestor fapte reprobabile.

Pedofilii vor sta în închisoare maxim un an și jumătate

Așa stau lucrurile în cazul violatorilor. Ȋn cazul acelor pedofili pentru care procurorii aleg încadrarea faptelor la „act sexual cu minori”, lucrurile sunt chiar mult mai grave. 

Proiectul de lege prevede că „după alineatul (4) al articolului 220 din Codul Penal se introduce un nou alineat, alin. (4) ind.1 cu următorul cuprins: «(4) ind.1 Ȋn cazul faptei prevăzută la alin.(2), limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate numai dacă făptuitorul acceptă și urmează un tratament de castrare chimică».” Art. 220 din Noul Cod Penal se referă, în totalitatea lui, la „actul sexual cu un minor”. Proiectul de lege nu vizează însă decât alin.(2) din acest articol, cel care pedepsește actul sexual comis asupra minorilor cu vârsta sub 13 ani. Rezumarea la un singur alineat dintr-un întreg articol al Codului Penal ne dezvăluie viziunea iniţiatorilor legi asupra faptelor de pedofilie, dar și „bunele” lor intenţii. Căci, și atunci când dezaprobă doar abuzul sexual asupra copiilor ce nu au împlinit încă 13 ani, cei 27 de deputaţi o fac într-o manieră ce te determină să te întrebi de partea cui sunt ei, de fapt. A copiilor sau a pedofililor?      
Art. 220, alin (2) din Codul Penal prevede că „raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un care nu a împlinit vârsta de 13 ani se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani”. Prin modificările propuse de noua lege, dacă pedofilul e de acord cu castrarea chimică, limitele de pedeapsă se reduc, de la un an la 3 ani și jumătate. Așadar, în cazul prezentat mai sus, când victima abuzului sexual este o fetiţă de 5 ani, dacă procurorul nu a avut înţelepciunea să încadreze fapta la viol, sau a făcut asta, iar inculpatul a cerut, și judecătorul a aprobat schimbarea încadrării faptei, pedofilul poate sta în pușcărie maxim 3 ani și jumătate. 

Asta dacă el nu a fost „inspirat”, să-și recunoască fapta în instanţă. Pentru că, dacă o face, limita maximă a pedepsei, de 7 ani, e redusă cu o treime, rezultând 4 ani și 8 luni. Ȋn închisoare, pedofilul se declară de acord cu castrarea chimică, iar din 4 ani și 8 luni rămâne cu 2 ani și 4 ani. Iar după executarea a 2/3 din pedeapsă, adică după doar un an și jumătate, el poate cere eliberarea condiţionată. Un an și 6 luni de pușcărie pentru o viaţă de copil distrusă. Numai o minte bolnavă poate crede că aceasta este o pedeapsă corectă!
 
Ce înseamnă de fapt castrarea chimică

Castrarea chimică nu este o formă de sterilizare. Nu-l poate „însănătoși” pe agresorul sexual, nu înseamnă mutilare fizică și nici nu are urmări definitive. Castrarea chimică presupune administrarea unor antiandrogenice, medicamente ce inhibă temporar libidoul (apetitul sexual). Este o metodă reversibilă, individul revenind la starea de dinaintea tratamentului, după întreruperea acestuia.   
Castrarea chimică presupune noi cheltuieli din partea statului, pentru „secţii specializate în condiţii de securitate în regim spitalizat sau ambulatoriu”, în care proiectul de lege prevede că se efectuează tratamentul. Alţi bani se vor cheltui pentru a se verifica dacă cei înscriși într-un astfel de tratament se prezintă, periodic, pentru a le fi administrată injecţia. 

Ȋn ţările care au adoptat castrarea chimică a agresorilor sexuali (Rusia, Franţa, Germania, Suedia, Danemarca, Republica Moldova și Cehia) măsura nu vine la pachet cu reducerea pedepselor. Ȋn Polonia, de pildă, decizia finală privind aplicarea acestei sancţiuni e luată de către instanţa de judecată, cu cel puţin șase luni înainte ca pedofilul să fie eliberat din penitenciar. Ȋn cazurile în care victimele nu au împlinit 15 ani, castrarea chimică a violatorului este obligatorie. 

Ȋn Franţa, condamnaţii care ce nu se înscriu în acest program nu pot beneficia de eliberarea condiţionată. Costurile tratamentului injectabil (circa 100 de euro pe lună) sunt suportate de ei, fără a putea fi decontate prin asigurarea socială. Ȋn Macedonia, din februarie 2014, castrarea chimică e obligatorie pentru recidiviști și opţională pentru cei condamnaţi pentru prima oară. Cei care aleg castrarea chimică pot beneficia de reducerea pedepselor, care sunt cuprinse între 15 și 40 de ani de închisoare. În Macedonia există însă și un registru on-line cu pedofilii condamnaţi. Inspirat după modelul american „Legea lui Megan”, registrul conţine fotografiile, numele și adresele a zeci de pedofili eliberaţi din închisoare. El poate fi accesat public, pe site-ul www.registarnapedofili.mk.
Cehia este singura ţară în care pedofilii sunt castraţi chirurgical. Ȋn 2009, Consiliul Europei i-a cerut să renunţe la acest „tratament degradant, cu efect ireversibil și grave consecinţe psihologice”, însă guvernul Cehiei a respins raportul CE, precizând că măsura castrării chirurgicale este perfect legală.  

Proiectul de lege protejează imaginea pedofililor    

Ȋn România, pedofilii și violatorii primesc drept premiu un vaccin pe banii noștri plus înjumătăţirea pedepselor, care oricum sunt ridicol de mici. N-au știut iniţiatorii legii ce propun? Greu de admis, pentru că, încă din expunerea de motive a proiectului de lege pe care și l-au asumat, ei susţin că „Pedofilii și violatorii trebuie să beneficieze de reabilitare psihologică pentru că au întradevar (sic!) nevoie de ajutor în acest sens, dar trebuie să fie și motivaţi prin faptul că pedepsele se reduc la jumătate numai dacă acceptă și urmează tratamentul ce le va inhiba pornirile ce atentează la inviolabilitatea sexuală a unei persoane, inclusiv a minorilor.”

Pe de altă parte, cei 27 de deputaţi PSD sunt grijulii cu imaginea publică a agresorilor sexuali și propun modificarea Codul Penal astfel: „Se interzice publicarea de articole în presă sau prin intermediul reţelelor informatice ce implică acţiuni de instigare la violenţă cu privire la persoanele cercetate de pedofilie, faptă pedepsită de art.368 Cod Penal”. Cu alte cuvinte, jurnaliștii ce ar îndrăzni să publice numele sau fotografiile violatorilor și pedofililor ar putea fi sancţionaţi cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Din fericire pentru noi toţi, acest proiect de lege, respins de Senat, a primit avize negative de la ambele Comisii juridice, de la Consiliul Legaslativ, dar și din partea Guvernului. „Ȋn contextul în care propunerea legislativă se dorește a fi o metodă de combatere a fenomenului infracţional, apreciem că reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă pentru anumite infracţiuni de o gravitate deosebită (cum ar fi, de exemplu, violul sau agresiunea sexuală asupra unui minor), chiar și condiţionat de acceptarea unui tratament de inhibare a pornirilor sexuale prin metode chimice nu este justificată”, se precizează în punctul de vedere semnat de premierul Victor Ponta.  

La 5 februarie a.c., propunerea legislativă a fost respinsă de către Senat, iar la 23 martie, ea fost înscrisă pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor. Convinși că această „lege capcană” este un panaceu pentru eradicarea fenomenului agresiunilor sexuale, mai mulţi parlamentari au declarat public că în septembrie, o dată cu reluarea lucrărilor plenului Camerei Deputaţilor, vor adopta acest proiect.
 
Dacă legea va trece, va fi jale! 
(N.A. – Iniţiatotorii acestui proiect de lege sunt deputaţii PSD Andea Petru, Babuş Radu, Buicu Corneliu-Florin, Căprar Dorel-Gheorghe, Dragomir Viorel Marian, Drăghici Sonia-Maria, Gliga Vasile Ghiorghe, Grindeanu Sorin Mihai, Gust Băloşin Florentin, Iane Ovidiu-Cristian, Iriza Scarlat, Itu Cornel, Manolache Marius, Niţă Emil, Ochi Ion, Peia Ninel, Petrea Dorin Silviu, Petrescu Petre, Petric Octavian, Popeangă Vasile, Rădulescu Cătălin-Marian, Rădulescu Constantin, Rizea Cristian, Roşca Lucreţia, Săvoiu Ionuţ-Cristian, Şcheau Ion, Weber Mihai)