ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Senatorul Titus Corlățean, fost ministru de Externe, a oferit detalii inedite, într-o emisiune, despre cazul revoltător al celor două copile cu cetățenie română care au fost luate, în mod ilegal și abuziv, de asistența socială din Suedia de lângă părinții lor, o familie de români creștini. 

Daniel și Bianca, părinții celor două fete, trec printr-un adevărat coșmar. Acum lor le este permis să-și vadă copilele doar o oră o dată la șase săptămâni! Totul s-a întâmplat în urmă cu mai bine de un an și jumătate. Fata cea mare, Sara, a cerut părinților să-i cumpere un smartphone și o trusă de machiaj, însă părinții i-au spus că este prea devreme pentru a avea nevoie de aceste lucruri. Ulterior, fata a mințit la scoală că suferă de acte de violență în familie. După 3 zile, fata a recunoscut că declarațiile ei au fost false. Poliția a constatat că nu a avut loc nici un fel de abuz și în mod normal fetițele ar fi trebuit să fie returnate familiei lor. 

Însă în acest moment, Tiana și Sara sunt plasate în familii sociale, cât mai departe de părinți, fiind separate între ele și nu au voie să comunice una cu cealaltă. Într-un an și jumătate, au fost transferate, succesiv, în patru familii de încredințare. Fata cea mare, în tot acest timp, a avut 5 tentative de sinucidere, fiind foarte afectată și cerând insistent să fie lăsată să se întoarcă la părinți.
 

În emisiune, Titus Corlățean face dezvăluiri în premieră despre sistemul de asistență socială din Suedia, care, ca și în Norvegia, este o instituție descentralizată și este vorba de mai multe asociații, fundații și grupuri care primesc mulți bani pentru „asistență”, „consultanță”, pentru luarea și distribuirea copiilor. De fapt, este o adevărată industrie, o afacere care aduce bani grei din „rularea” copiilor. De asemenea, dl Corlățean a descoperit că, în Norvegia, grupul de asistență era condus de un suedez membru al grupului Bilderberg. Iar în Suedia există și un nivel intermediar între asistența socială, care ia efectiv copiii, și destinatarii finali, familiile de încredințare: „o structură privată, comercială”, intermediarii care „distribuie copiii”. Un alt detaliu revoltător dezvăluit în emisiune este că, în școlile din aceste țări, există un sistem de raportare unde copiii sunt puși să spună ce se întâmplă în familie și li se inoculează chiar în școală ideea de delațiune.

Chiar și dacă vor fi returnate părinților, coșmarul prin care au trecut și încă trec copilele și această familie de români va lăsa asupra lor o amprentă puternică, de neșters. Traumele suferite de aceste fetițe în acest un an și jumătate le vor marca pentru toată viața.
 

Oferim mai jos cele mai importante afirmații ale dl Titus Corlățean, din emisiune:

Părinții le pot vedea o oră la 6 săptămâni și nici această oră nu este respectată. După care au început să le trimită tot mai departe. Au fost trimise, succesiv, la nu mai puțin de 4 familii de încredințare în doar un an și jumătate! Le-au separat pe surori, fetele nu mai pot comunica între ele, decât în ora aceea o dată la 6 săptămâni. 

Dar ceea ce nu știți o spun acum, public: a fost și este o presiune permanentă din partea asistenței sociale în următorul sens: „obișnuiți-vă fără părinți. Obișnuiți-vă să fiți fericite fără părinți ca să puteți fi date la familii «mai bune».” Cine ești tu să faci calificativul familiei? 

Sunt bilețele scrise chiar de Sara, în care spune, în suedeză: „Mi-ați distrus viața, mi-ați distrus familia și vreau să mor, vreau înapoi la părinți” - fiind mesaje date familiilor de încredințare.

Am descoperit mai întâi în Norvegia că există un întreg sistem. Acolo se numește Barnevernet, este aceeași instituție descentralizată (guvernul central nu-i controlează). Ei iau copiii, dacă primesc o delațiune, un telefon de la cineva care spune „Știm noi că tatăl și-a bătut copiii”, copiii sunt luați, nu se mai fac verificări sau se face o verificare foarte [superficială]. Copiii sunt luați de acest sistem. 

Există cercuri concentrice de tot felul de fundații, asociații care primesc bani generoși pentru a acorda asistență, consultanță, consiliere psihologică, pentru a face cursuri de parenting cu părinții, dar obiectivul (cu excepția cazului în care sunt părinți îngrozitori de abuzivi, când trebuie să separi lucrurile) ar trebui să fie de a ajuta la reintegrarea familiei, fiindcă în familia lui copilul se simte cel mai bine. Există mai multe tipuri de structuri care primesc bani foarte mulți pentru a face lucruri. 

De asemenea, familiile de încredințare primesc sume de bani consistente pentru a avea grijă [de copil]. Însă este un business. La ei totul e o industrie. Ei rulează copiii pe bandă rulantă, îi țin o perioadă, îi dau, primesc alți copii. Aici, în cazul suedez, am descoperit că mai există și un nivel intermediar între asistența socială care ia efectiv copiii și destinatarii finali, familiile de încredințare, există o structură privată, comercială, intermediarii care distribuie copiii. Ca să înțelegem, e de fapt o industrie. Asistența socială are nevoie de copii în sistem ca să-și demonstreze și să-și argumenteze de ce au jobul, de ce au salariile foarte mari, de ce au privilegii etc., iar banii se distribuie într-o industrie.

În Norvegia, am descoperit că cercul de asistență, de consiliere psihologică, precum și fundații care luau foarte mulți bani, erau conduse de un suedez membru al grupului Bilderberg. Era un grup foarte influent, care primea bani pentru această asistență. Este o industrie foarte bine pusă la punct. 

Mama împreună cu ceilalți doi copii au venit în România pentru a-și proteja copiii. Am semnalate cazuri de familii din Suedia care pleacă din această țară pentru a veni în România ca să-și pună copiii la adăpost, pentru că ei înșiși au primit niște semnale că vor fi luați la întrebări cu privire la copiii lor.

În Norvegia a fost același caz, o familie din Bergen mi-a spus foarte clar „noi plecăm din Norvegia”, după ce au văzut ce s-a întâmplat cu familia Bodnariu. Au plecat și și-au pus copiii la adăpost în contextul în care, mi s-a relatat foarte direct, a venit băiatul de la școală și a spus „vreau un iPad nou”, iar tatăl a spus „Nu am bani în momentul acesta să îți cumpăr, o să-ți cumpăr mai târziu”. Copilul a spus „Dacă nu îmi iei iPad nou voi spune la școală că ești abuziv și o să mă duc la altă familie unde o să-mi ia ei iPad” - pe același sistem de delațiune. Copiilor li se inoculează aceste idei la școală. Este un sistem de raportare, unde [copiii sunt puși] să spună ce se întâmplă în familie.

Când băiatul i-a spus asta, tatăl din Norvegia și-a făcut „pachet” familia, și-a lăsat casă, și-a lăsat tot și a plecat rapid în România pentru că știa că a doua zi, dacă se face raportarea, își pierde copilul.

Lucrurile au alunecat într-un progresism exagerat, în care ștergem rădăcinile culturale, ștergem identitatea și impunem o nouă ordine a valorilor. Astfel sunt încălcate documente fundamentale ale umanității, tratate internaționale, convenții europene, precum și relația dintre state – fetele acestea două care sunt ținute ilegal, abuziv (poliția a spus foarte clar că nu a fost nici un fel de abuz); s-a încercat construirea unui caz de „libertare religioasă”, că părinții sunt „fanatici religioși” - exact aceeași tipologie ca în Norvegia și ca în Germania. 

Cele două fete au exclusiv cetățenia română, sunt fetele noastre. Nu poți să ții cetățeanul străin împotriva voinței statului de cetățenie și împotriva voinței părinților, pentru că acolo nu sunt probleme.

Una dintre fete a avut 5 tentative de sinucidere. 

E o desconsiderare la adresa statului român. 

Fetele au fost expuse la niște lucruri la care nu trebuie expuse la vârsta respectivă, având acces la pornografie în familia de încredințare. Când pervertești inocența unei fetițe de 10-11 ani, acest lucru generează niște efecte îngrozitoare. O familie de români [mai ales de români creștini] își crește altfel copiii.