ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



A rămas ceața. Un buchet de lalele albe, sfidând frigul iernii. Mici candele, ce vor arde câteva ore. Și vreo sută cincizeci de oameni, strânși în fața fabricii Pionierul, pentru a comemora trei luni de la tragedie. O treime din ei sunt în timpul serviciului, jurnaliști, polițiști, pompieri. Miile de oameni care au ieșit atunci pe stradă, într-un val nesfârșit de durere, au devenit invizibili. S-au evaporat, o dată cu emoția. Amintirea a rămas, ca o cicatrice, doar pentru cei cu pielea sau cu sufletul ars. Supraviețuitori și părinți plângându-și copiii. Ȋși vor duce crucea singuri. Așa cum sunt și acum.

 

Camere de filmat și jurnaliști pândind un sincron. „Cum vă simțiți” și „cu ce gânduri”. Chirurgie în rana vie a durerii. Doi pompieri, păzind niște extinctoare și-un pet plin cu apă, lângă un zid pe care scrie „A fost nevoie de o tragedie/ Pt a trezi întreaga Românie”. E prea frig afară și e prea demult, România s-a culcat la loc.   
După trei luni, la Colectiv a rămas presa, încercând să țină în viață subiectul. Pe strada de alături, la câțiva metri de camere de filmat ce pândesc „știrea”, au rămas două dintre cele patru ventilatoare din club. Neridicate de anchetatori, nebăgate în seamă de reporteri. A rămas așteptarea concluziilor raportului INSEMEX, unde aceste ventilatoare, rămase la fața locului, ar fi trebuit să figureze ca probe. Și a rămas povestea unui martor al tragediei.

 

 

După trei luni, la Colectiv au rămas icoanele și fotografiile celor plecați dintre noi. Plânsul părinților, care vin în ultimul loc unde copiii lor au fost în viață. Ca și când spațiul ar putea păstra memoria acelor respirații ce s-au stins. Vin ca la o întâlnire, cu ultimul râs și cu ultimul strigăt de durere. Cu ultima trăire a copiilor lor, care s-au stins pe brațele altora.
Și mai vin supraviețuitorii, plin de cicatrici și de povești despre sistemul medical. Sunt părți acum, vătămate și civile. Sunt nume în dosare. Sunt cei care caută adevărul.


 

După trei luni de la tragedie, la Colectiv a rămas ceața. Câteva lalele albe și lumânările care se vor stinge, până la lăsarea serii. Frigul care se strecoară printre oameni și în suflete. A rămas amintirea, care încă doare. Lipsește adevărul.