Imaginea femeii jandarm bătută de gloată (englezul „angry mob” mi se pare mai potrivit) mă va urmări mult timp de-acum înainte. Și nu pentru că aș avea cel mai mic sentiment de simpatie față de Jandarmerie, ci pentru că nu credeam că o să văd în capitala Țării mele cum niște bărbați bat o femeie ca pe o cărpă. În numele libertății și al dreptății!

Am fost pe străzi de multe ori, cu ocazii diferite. Am văzut sânge pe caldarâm, mașini incendiate, vitrine sparte. Am fost și eu luat la picioare și bastoane de jandarmi, dar niciodată nu mi-a trecut prin cap să dau și eu în ei.Nu mi-a trecut prin cap să torn gaz peste foc.Și niciodată nu mi-a fost fizic rău, așa cum mi-a fost aseară când am văzut cum niște „oameni” o trăgeau de păr pe femeia aia, pentru a o scoate din mâinile celor care încercau să o salveze. În capul bietei femei s-au spart, parcă, toate abuzurile făcute de Jandarmerie în ultimii ani. Dar nu asta e soluția: răspunzând cu rău, jandarmii se vor îndârji și va fi și mai rău.  Asta ne dorim?

M-am cutremurat văzând imaginile cu tinerii și copiii gazați, fugind care încotro.Și asta pentru că și eu am copii acum și mă gândesc ce-ar fi dacă...

Cum am ajuns aici? E simplu să dăm vina unii pe alții, să găsim țapi ispășitori jandarmeria sau ultrașii. Dar mai presus de o persoană sau alta, e important să spunem că am fost aduși aici de cei care au cauționat violența verbală, cei care au ridicat înjurătura la rang de virtute și au făcut-o acceptabilă social.

Cei care se indignează azi pentru felul în care s-au comportat jandarmii au tăcut ani în șir când ultrașii -da, ei! - spuneau că legile sunt abuzive și că forțele de ordine folosesc forța disproporționată în stradă. Fără să idealizăm ultrașii, punctul lor de vedere trebuia luat în seamă. 

 

Vinovați sunt cei care, în 2012, când Jandarmii intrau cu gaze în Piața Universității tăceau mâlc, pentru că acolo era vorba despre „mahalaua ineptă”. Adică tot cei care ieri și zilele trecute cauționau cuvântul ăla țigănesc (cu excepția notabilă a lui Mircea Cărtărescu - cinste lui), pe motiv că „doar asta înțeleg psd-iștii” sau că e „strigătul vulgului”. Vinovați sunt „deontologii” de servicii care-l acuzau pe Gâdea sau Vadim că vorbește urât, ca apoi să pună pe burtiere și pe siteuri „m...” și ura.

Susținătorii președintelui care a intrat în istorie fiind primul șef de stat care și-a invitat cetățenii să părăsească țara au chemat acum diaspora să vină să salveze România. Un asemenea cinism, mai rar! Tot ce-au reușit a fost să se folosească de oamenii aceștia, să le uziteze disperarea și suferința pentru a-i macula. Rușine! Ce-ați făcut din țara mea, a oamenilor blânzi și primitori de au ajuns să vadă doar dușman acolo unde înainte era aproapele?

Cum rușine ar trebui să le fie politicienilor care cauționează violența și o folosesc în scop politic. Păi băi Cioloș, băi Iohannis, băi Orbane, dacă în Statele Unite ataci un polițist, ești împușcat pe loc.Dacă în SUA s-ar fi întâmplat o zecime din ce s-a întâmplat aseară, agresorii erau împușcați pe loc. În timpul revoltelor negrilor din Los Angeles, din 1992, americanii au adus Garda Națională pe străzi. Armata, mă! Și voi, politicieni, care urlați după lege și dreptate, subminați autoritatea poliției?  

Nu pot să-i înțeleg pe oamenii care cauționează violența, pe motiv că „și-o meritau”. Scena femeii jandarm bătute mi-a amintit de imaginile din Croația anilor 90, în care un soldat al pe-atunci armatei Iugoslave era scos de gloată din tanc și ucis. Tras de păr, de cap și omorât în bătaie. Și-atunci nu începuse, încă, războiul cu arme! Era în timpul războiului declarațiilor...

Apropo de fosta Iugoslavie: o analiză a spațiului ex-iugoslav făcută de jurnalistul Tim Judah arăta că o trăsătură comună a tuturor popoarelor din zonă este tendința de a se considera justificați să folosească violența, pentru că numai ceilalți au provocat, numai ceilalți sunt de vină. Vă sună cunoscut? Chiar nu pricepeți unde vom ajunge?