Din păcate, nu toată lumea a avut cum să asculte cuvântul ierarhului până la sfârșit, deoarece înregistrarea a dispărut de pe internet.

Ziarul Mesagerul de Neamț a transcris, însă, tot ceea ce a avut de spus înaltul ierarh ortodox cu ocazia praznicului Schimbării la Față a Domnului.

Iată câteva extrase din predica PS Ambrozie de atunci:

"Suntem obligați de forurile europene să primim anual noi, România de astăzi, Dacia Felix – cât mai e ea Felix, nu știu – 3000 de refugiați, care intră în Europa pe la Lampeduza, iar cei pe care i-au descoperit că poartă cruciulițe și că sunt creștini, sunt aruncați în mare. Și se construiește moschee în țara voievozilor, în condițiile în care noi cu turcii, cu tătarii, cu musulmani, cu lipovenii, cu toate etniile și cu toate conaționalitățile care au venit aici am trăit în pace. Alexandru cel Bun le-a făcut mănăstire armenilor. Mănăstirea de la Hagigadar, unde merg și ortodocșii acolo și întotdeauna am fost ecumenici. Există un concept foarte frumos. Niciodată n-am năpăstuit pe cineva pe criterii de etnicitate, de naționalitate și mai ales de religiozitate. Dacă mitropoliții noștri, ai Ardealului, au primit cele mai înalte distincții de drept între popoare, salvând evrei de la deportări, astăzi cine mai vorbește despre Siberii, despre deportări, despre oameni care au fost deportați și au înfundat închisorile și au fost răpiți în toiul nopții de lângă copii și nu le-au mai găsit osemintele și nu știu dacă se odihnesc la groapa robilor lângă Aiud sau în altă parte, pe fundul țării acesteia sau la Sighet…?".


"Când Înaltul Teofan mai scapă și mai spune despre creștinii care sunt decapitați, nu poate, pentru că e mitropolit, dar eu pot și am s-o spun până la sfârșitul veacurilor".

"ăstorii de suflete își fac datoria la parohie. Ieri, a hirotonit Mitropolitul Teofan un preot sărac și l-a trimis la graniță cu Rădăuți, într-un sat sărac, unde nu mai sunt nici cadre medicale, nici învățători, nici școală, darămite grădinițe. Satele noastre românești îmbătrânite, de unde ne pleacă părinții la lucru în străinătate și copiii își pun capăt zilelor și au tendințe de suicid. [De] unde bătrânii din satele românești nu mai pot să aibă grijă de copii și de nepoți și privesc cu multă speranță la ziua în care românii s-or întoarce acasă. Eu m-am ocupat, pentru o perioadă scurtă de timp, de românii din străinătate și din jurul granițelor țării. Și am mers și am instalat episcopi în țările nordice (…) și am văzut românii, cum se străduiesc să păstreze portul și să vorbească românește și să-și crească copiii în cuget și simțire românească, cum spunea vrednicul de pomenire Antonie Plămădeală al Sibiului, de la a cărui mutare la cele veșnice se împlinesc anul acesta 10 ani”.

" ”Este bine să știți astăzi că aveți o Biserică pe care o formați dumneavoastră, cu preoți care-și pun viața pentru păstoriții lor. Ne-am sătura de cuvinte din astea corecte politic, cum se spune în limba engleză! Ne-am săturat să tot facem obediență! Trebuie să spunem lucrurilor pe nume! Când Apusenii erau exploatați de romani – o spun cele mai grozave corporații londoneze, care spun că se plătea în epocă un fel de bir Daciei Felix. În Dacia lui Decebal per Scorilo, Dacia Felix, Dacia bogată. Când academicienii, alături de ierarhi și de patriarhi, spun că nu trebuie să exploatăm toate zăcămintele petrolifere, spun că trebuie să mai rămână și pentru generațiile care vor veni după noi. A ieșit România aia deșteaptă pe stradă, au ieșit intelectualii, tinerii cu copii în brațe, ca astăzi pe Ceahlău și s-a oprit acel proiect ucigaș, criminal, cu exploatare de cianură! Și câte alte proiecte criminale împotriva țării. (…) Și noi nu avem curaj să spunem lucrurilor pe nume! Noi nu vă îndemnăm niciodată la revoltă, dar trebuie să știți în ce lume trăiți!”.

" ”Există și o altfel de Românie, deșteaptă, inteligentă, care studiază în universitățile mari ale lumii, de pe continent, la Oxford, la Canterburry, la Stanford, dincolo de ocean, o Românie cu care ne mândrim! Nici nu vă dați seama ce tineri frumoși crește și naște țara asta! Și-i formează în credință, și ne fac să fim mândri când te duci în străinătate, că vezi că managerul, conducătorul celei mai mari instituții, universități, este român! De ce să nu fim mândri că suntem români, de ce să nu purtăm tricolorul? De ce să ne dezbine alții în propria noastră țară, cu ungurii, cu maghiarii, când, uneori, sunt mai români decât românii?! Mergeți în Covasna și Harghita, să vedeți că sunt respectuoși, și s-au născut acolo, și au trăit acolo. De ce ne dezbină străinii, mânca-le-ar inima… și neamul nemernicia, cum zicea Eminescu. Pe care, la Putna, un cleric venit de departe, atât de departe încât ar fi putut să nu mai vină, la pomenirea Sfântului Ștefan cel Mare, a spus că Ștefan cel Mare se închina lui Lucifer, că a fost bolnav și că s-a spânzurat. Așa au făcut și comuniștii, de ne-au discreditat geniul, care, în realitate, pe cărțile sfintei și marei Mănăstiri a Neamțului, era evlavios, din moment ce mătușile dinspre mamă, Iurașcu, toate, erau călugărițe”.