Deasupra containerului de la intrarea în Club Colectiv se cască două găuri negre. Ca două carii în zidul plin de funingine. De  jur împrejurul uneia a rămas spuma poliuretanică ce fixa ventilatorul. Erau două, montate pe zidul ce dă în curtea interioară a fabricii Pionerul. Alimentarea lor se făcea prin niște cabluri electrice care șerpuiau de-a lungul pereților exteriori și pe acoperișul containerului vopsit în portocaliu. Așa se asigura ventilația în clubul cu o suprafață de 425 metri pătrați.

„Câți oameni să fi încăput înăuntru?”, se întreabă unul dintre polițiștii care păzesc acum intrarea în club. Vorbim despre șocul printre care au trecut colegii lor, ajunși aici în acea seară, despre starea presei și despre tentațiile ce corup tânăra generație. Polițiștii stau și veghează ca nimeni să nu se apropie de banda alb-roșie ce marchează locul faptei. N-avem voie să facem fotografii. N-avem nevoie să facem fotografii. Ceea ce trebuia să rămână fixat în imagini, ca probă, se afla de cealaltă parte a clădirii, pe peretele dinspre o stradă rămasă nepăzită.

Tipul de artificii folosite în a doua jerbă, distanța dintre buretele de pe stâlp și cel de pe plafon, compoziția buretelui de pe plafonul sălii (ce avea o grosime de doar 30 mm) și ventilatoarele din Club Colectiv sunt cheile acestui dosar. Cu ajutorul ventilatoarelor s-ar putea explica (sau nu) propagarea rapidă a incendiului, dar și efectul de „explozie” din timpul acestuia, cel despre care povestesc martorii. 

Ȋn Club Colectiv erau 4 (patru) ventilatoare: două de inducție, care introduceau din exterior aer curat, și două de extracție, care evacuau aerul viciat. Ȋnăuntru se fuma. Pe peretele aflat în stânga scenei, chiar pe aceeași parte cu ieșirea din club, sub tavanul fals, din șipci de lemn, era montat un tub metalic, prevăzut cu guri de aerisire. Șapte la număr.

 

 

Acest tub de aerisire comunica, prin două racorduri, cu ventilatoarele aflate deasupra containerului de la intrarea în club. Sunt exact acele ventilatoare ridicate de anchetatori cu ocazia efectuării cercetării la fața locului. 

Conform declarațiilor lui Anastasescu George-Alin din dosarul cauzei, „ventilatoarele de la intrare sunt de inducție”. Adică, introduceau aerul curat. Așa s-ar putea explica orientarea incendiului spre zona stângă a tavanului, unde se aflau și gurile de aerisire. Focul se extinde spre zone prielnice, unde există surse de alimentare.     

Pe peretele de vizavi, aflat în dreapta scenei, erau amplasate celelalte două ventilatoare, de extracție. Montate în perete, pe transversala unui tub prevăzut cu grilaje la ambele capete, ventilatoarele erau situate de o parte și de cealaltă a tavanului fals, din șipci de lemn. 

Exact acolo se află și acum, la aproape 3 luni de la incendiul din Club Colectiv. 

Ȋn ziua de 16 decembrie, ziarul hunedorean „Gazeta de dimineață” anunța că la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă (INSEMEX) din Petroșani, „cercetătorii au analizat și ventilatoarele din clubul Colectiv. Două ventilatoare ce au fost montate la clubul Colectiv din Capitală au ajuns, la începutul lunii noiembrie, la Petroșani și au fost analizate în laboratoarele institutului. La Colectiv erau patru ventilatoare. Două dintre ele introduceau aer curat în club, celelalte două evacuând aerul viciat din incintă. Doar două din aceste echipamente au rezistat incendiului - este vorba de cele din exterior - specialiștii institutului făcând tot felul de determinări pentru a stabili debitul de aer, în încercarea de a vedea dacă toate cele patru ventilatoare erau în funcțiune sau unele dintre ele erau oprite.”

Cu alte cuvinte, specialiștii INSEMEX nu au avut acces și la ventilatoarele de extracție, amplasate pe peretele exterior al clădirii, pentru că acestea nu ar fi „rezistat incendiului”. Fotografiile pe care ActiveNews le-a realizat recent la fața locului indică însă contrariul: ventilatoarele „au rezistat” și sunt acolo în continuare. 

 

 

 

Numai că aceste ventilatoare nu au fost considerate probe. Nici ele, nici cablurile exterioare prin care erau alimentate cu curent și care duc spre un stâlp de electricitate din zonă.     

 

Faptul că aceste două ventilatoare, neridicate de la locul faptei, nu au fost afectate de incendiu mai mult decât ventilatoarele amplasate la intrarea în Club Colectiv, ci dimpotrivă, e dovedit și de cantitatea de funingine rămasă pe ziduri. 

Din aceste imagini rezultă și că, deși pe plafonul sălii era lipit același tip de burete, care a propagat și întreținut incendiul, focul nu a avut o distribuție uniformă, partea din stânga a clubului fiind mult mai afectată. 

De ce nu au ridicat anchetatorii aceste două ventilatoare, pentru a le pune la dispoziția specialiștilor INSEMEX care, măcar teoretic, încearcau să determine debitul de aer din club, la momentul incendiului? Și de ce se susține că aceste ventiloare au ars în incendiu, când dovezile susțin contrariul?

 

Deși pare incredibil, răspunsul nu poate fi decât unul singur: stabilirea exactă a împrejurărilor în care s-a produs acest incendiu nu interesează, cu adevărat, pe nimeni. Concluziile sunt deja scrise. Iar de la efecte se merge acum înspre cauze, în sensul invers celui în care se efectuează o anchetă. Că lucrurile exact așa stau o demonstrează și mărturia pe care ne-a făcut-o unul dintre foștii angajați de la Club Colectiv, aflat în acea seară la serviciu. „Erau 4 ventilatoare în club. Cele care introduceau aerul curat se aflau dispuse deasupra containerului de la intrare, iar cele de evacuare, pe peretele opus intrării”, confirmă Victor Dobre. „Primele ventilatoare funcționau la maxim, îmi amintesc că, atunci când le porneam, se aerisea tot clubul în câteva minute. Ventilatoarele de extracție erau însă oprite. Știu că s-a discutat ca ele să fie repornite chiar în acea seară, pentru că în club era cald. Ȋnsă nu știu și dacă s-a mai întâmplat asta. Și nimeni nu a verificat.” 

Ȋn ziua de 5 noiembrie 2015, anchetatorii l-au chemat pe Victor Dobre la Club Colectiv, pentru a da detalii despre modul de funcționare a aerisirilor și a siguranțelor electrice. La fața locului, după cum povestește el, erau și experții de la Petroșani. Victor Dobre confirmă că ventilatoarele de extracție nu erau arse. „Când am intrat în Club, cu cei de la INSEMEX, am văzut și aceste ventilatoare. Nu ajunsese focul la turbine. Iar siguranțele erau lăsate. Ȋn acea seară, după aproximările mele, curentul electric a căzut în club după aproximativ 2 minute de la izbucnirea incendiului.”

S-a încercat măcar să se stabilească dacă, în acea seară, funcționau toate cele patru ventilatoare? E important, pentru că cele mai multe dintre victime au decedat sau au suferit din cauza intoxicației cu fumul degajat de un burete ce avea, repet, 30 mm grosime. Și este esențial, pentru anchetă, să stabilești dacă acele ventilatoare erau pornite! „Managerul de bar, cel care a umblat ultimul la siguranțele acestor două ventilatoare ce ar fi trebuit pornite în acea seară, se află la tratament, în Anglia. Am vorbit cu el și știu că până acum n-a fost audiat de anchetatori”, mărturisește Victor Dobre.

Ȋntre timp, în ziua de 16 decembrie, într-un laborator „amenajat precum clubul care a luat foc la finele lunii octombrie, cercetătorii de la INSEMEX au recreat propagarea incendiului”. „În cadrul expertizei tehnice pe care o efectuăm la solicitarea Parchetului General, am efectuat o simulare la o porțiune semnificativă din clubul Colectiv. Am reprodus la scară o anumită porțiune, cea considerată semnificativă din clubul Colectiv (partea de unde s-a declanșat incendiul, cea aflată în zona scenei care cuprinde și locul unde era amplasat obiectul pirotehnic și stâlpul care a inițiat incendiul), și am reprodus mecanismul de inițiere și de producere a incendiului. Am folosit același tip de burete fono absorbant, aceleași artificii. Înregistrările noastre au fost înregistrări ale concentrațiilor de gaze, ale temperaturilor, toate în diferite puncte, precum și înregistrări video și foto”, a declarat directorul INSEMEX Petroșani, George Artur Găman, pentru „Gazeta de dimineață”.

La data la care se efectua acea „simulare”, ventilatoarele de extracție erau încă în Club Colectiv. Noi le-am fotografiat acolo, o lună mai târziu. Cum s-a realizat „simularea” incendiului, fără să se fi stabilit dinainte, cu precizie, toate circumstanțele existente în acea seară? Dacă ventilatoarele funcționau? Dacă la nivelul plafonului existau curenți de aer ce ar fi putut influența propagarea incendiului? Sau acumularea fumului toxic? Sau, ulterior, producerea efectului de backdraft (deflagrația amestecului de gaze supraîncălzite, dispus în stratul de fum dintr-un spațiu incendiat, ce se produce într-un spațiu închis, slab ventilat, ca urmare a aportului brusc de oxigen)?

„Pe peretele din laboratorul INSEMEX a fost lipit burete de același tip ca și cel din club, exact așa cum a fost primit de la producător, fără a fi impregnat cu vreo substanță de curățat. Expertiza a determinat o ardere rapidă. Buretele s-a aprins de la artificii, iar focul s-a propagat rapid la tavanul acoperit cu șipci de lemn”, dezvăluie „Gazeta de dimineață”. Că focul s-a propagat rapid, o spun și martorii. Ȋnsă ei nu vorbesc de flăcări înalte, ce ar fi putut ajunge de la buretele de pe stâlp la cel lipit pe plafonul din beton. Cum am putea crede că simularea de la INSEMEX a respectat întocmai împrejurările în care s-a produs incendiul din Colectiv, când probe importante au rămas la locul faptei? 

Miercuri, 20 ianuarie, specialiștii INSEMEX au anunțat că au finalizat expertiza, iar raportul va fi predat săptămâna aceasta Institutului Național de Expertize Criminalistice. „Draftul raportului este gata. El numără câteva sute de pagini și anexe”, a declarat, pentru Agerpres, directorul INSEMEX Petroșani, George Artur Găman.

Ȋn aceeași zi, Mediafax anunța, citând „surse apropiate anchetei”, că procurorii Parchetului General s-au întors în Club Colectiv, de unde „au ridicat camerele de supraveghere, pentru a stabili dacă fiecare colț al clubului a fost filmat. (...) Anchetatorii au stabilit că este nevoie de noi expertize în acest caz”. Motivația pentru care ar fi fost ridicate acele camere video, la aproape trei luni după incendiu, este hilară. Pentru că poți stabili dacă „fiecare colț al clubului a fost filmat” doar urmărind imaginile surprinse de cele 4 camere video, care funcționau în acea seară. 

Imaginile au rămas stocate pe un dispozitiv electronic de tip DVR. Iar ele fuseseră deja extrase și vizionate, în acest sens fiind întocmit și un proces-verbal, la data de 2 noiembrie 2015.

Ce sens ar mai avea să te întorci după camerele video? Te întorci la locul faptei doar dacă nu cumva ai uitat altceva. Și, încercând să repari o virgulă strecurată în Q.E.D., e nevoie de acel altceva, pentru reinterpretarea ipotezelor.