Ultimul barometru realizat de CURS conține un item interesant: concordanța de valori între societate și instituții publice. Oamenii au răspuns la întrebarea În ce măsură considerați că următoarele instituții împărtășesc valorile și preocupările dumneavoastră? Instituțiile publice măsurate au fost Președintele României, Parlamentul, Guvernul și DNA. Majoritatea covârșitoare a românilor, conform acestei măsurători, consideră că valorile și preocupările sale nu sunt împărtășite de niciuna din aceste instituții. Diferențe există la Parlament, care atinge maximum negativ de 82% dintre respondenți și la DNA, care raportează „doar” 62% (fără a compensa însă semnificativ la procentul celor care s-ar regăsi în valorile acestei instituții).

Avem o situație dramatică. Majoritatea românilor consideră că principalele puteri într-un stat – legislativă, executivă și judiciară – au valori și agendă diferite față de ale sale. Barometrul mai arată că nici supra-licitata anticorupție nu mai întrunește consens social. Oamenii au valori, nevoi și preocupări care nu se regăsesc în atitudinile, acțiunile și politicile statului român. Cred că nu suntem conștienți ce consecințe negative poate avea un asemenea clivaj. El arată o alienare gravă a populației față de instituțiile sale fundamentale. O asemenea societate pur și simplu nu este funcțională, iar migrația în masă a românilor este, sub acest aspect, o clară strategie de exit dintr-un sistem care nu mai generează loialitate. La fel și absenteismul tot mai ridicat de la vot.

Dar, de ce ne-am mira de această alienare când cea mai amplă acțiune civică și de advocacy din istoria României postcomuniste, vorbesc de inițiativa cetățenească de clarificare a definiției Căsătoriei dintre un bărbat și o femeie în Constituție, este tratată cu atâta dispreț tocmai de către instituțiile menționate mai sus? Maniera în care România instituțională și-a bătut joc de o valoare (Căsătoria) și o preocupare (inițiativa de clarificare a definiției  acesteia prin referendum) a României reale este studiul de caz perfect pentru a ilustra acest clivaj de valori. Mesajul implicit transmis de Președinte, Guvern și Parlament este că opinia și inițiativa cetățeanului nu contează, chiar dacă aceasta întrunește toate condițiile de legalitate și constituționalitate.

E greu de spus unde va duce această situație. Cert este că asistăm la o încălcare gravă a contractului social tacit care stă la baza unei societăți democratice. O astfel de ruptură pune în pericol pacea socială, deoarece accentuează clivajul dintre diverse categorii sociale, produce polarizare și conflict, induce anomie, distruge încrederea. Acesta e rezultatul atunci când discursul și agenda unor minorități recente sunt îmbrățișate, din motive ideologice, de reprezentanții aleși, iar așteptările unei majorități ale cărei valori și așteptări nu sunt apărate și reprezentate în spațiul public sunt înșelate. Cetățenii devin, astfel, obiectul deciziilor politice, și nu subiectul acestora. Or, într-o democrație tocmai despre asta este vorba: despre a fi subiectul deciziilor politice. A fi obiectul acestor decizii înseamnă, în fapt, a deveni victima reprezentanților aleși. Iar, la nivel de societate, când contractul social este încălcat, știm de la Hobbes ce ne așteaptă: homo homini lupus.