Biserica prăznuiește în fiecare an, la data de 9 martie, pe Sfinții 40 de mucenici din Sevastia. După 1990 această zi a căpătat și o altă însemnătate.

 

Foștii deținuți politici au început să facă în data de 9 martie slujbe de pomenire pentru sufletele camarazilor trecuți la Domnul. Pomenirile se făceau în jurul monumentelor care, din 1991, au început să răsară pe tot cuprinsul țării - din banii și truda supraviețuitorilor - vestind tinerelor generații jertfa și suferința celor care au pătimit în temnițe sub trei prigoane sângeroase: carlistă, antonesciană și comunistă.

De la an la an, locurile în care se săvârșea această pomenire s-au înmulțit. Participanții erau foștii deținuți politici, o parte din rudele lor, câțiva tineri și un preot slujitor. Nici sobor de preoți, nici autorități, nici instituții... Bătrânii între ei își pomeneau morții, le depănau poveștile și depuneau coroane în fața monumentelor.

In afara datei de 9 martie, seniorii au instituit și ne-au lăsat moștenire și alte momente ale anului în care se face pomenire pentru foștii deținuți politici. Înălțarea Domnului - Ziua Eroilor, este o altă zi în care aceiași pătimitori au stabilit pomenirea foștilor colegi de lanț și de cătușă trecuți în veșnicie.

Aceste două sărbători - Sfinții 40 de Mucenici și Înălțarea Domnului - s-au consacrat ca zile generale de pomenire a foștilor deținuți politici pe tot cuprinsul țării - acolo unde existau filiale AFDPR, urmași interesați și monumente care să le poarte povestea spre viitor.

Tot de la începutul anilor ‘90 au început să apară și alte comemorări, stabilite la date fixe. Aceste comemorări se desfășoară și acum pe tot parcursul anului, la datele stabilite de seniori, date legate fie de ziua în care au fost sfințite monumentele, fie de sărbători bisericești, fie de moartea unor pătimitori. Comemorările specifice (dacă le putem numi așa), încep în luna ianuarie, departe de țară, pe pământ spaniol, onorând jertfa lui Moța și Marin. Anul își desfășoară apoi lunile una după alta, în aceeași ordine neclintită. Odată cu el și noi urmăm firul comemorărilor la: Târgu Ocna, Sighet, Balaciu, Canal, Țigănești, Pădurea Verde, Sâmbăta de Sus, Miercurea Ciuc, Târgșor, Făgăraș, Fetea, Mislea, Aiud, Baia Sprie, Gherla, Predeal, Râmnicu Sărat, Nicorești, Jilava, Pitești, Râșnov, Tâncăbești... 

În 2010 senatorul Puiu Hașotti (fiul fostului deținut politic Stere Hașotti) depune la Senat o propunere legislativă privind declararea zilei de 9 martie - Ziua Deținuților Politici Anticomuniști. Un an mai târziu legea este adoptată, promulgată și publicată în Monitorul Oficial. Față de solicitarea inițială a lui Hașotti, titlul legii capătă o „codiță” corectă politic, devenind „Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944 - 1989”. Este lesne de înțeles de ce s-a făcut această delimitare cronologică clară. Formula este pusă în acord cu legea 118/1990 (cea care stabilește drepturile și indemnizațiile pentru foștii deținuți politici). În mod oficial, statul român refuză să recunoască calitatea de fost deținut politic celor care au pătimit sub dictaturile Carol al II-lea și Antonescu. Motivul este simplu, aceștia erau, în majoritate covârșitoare, legionari. Au fost „acceptați” și declarați „eligibili” pentru indemnizații și drepturi doar deținuții politici care au executat detenția sub regimul comunist. Absurdul situației nu mai merită discutat, mă limitez în a sublinia o ironie a sorții, legionarii arestați din 1941 sau 1942 de Antonescu și preluați ca atare de comuniști (de multe ori pe aceeași sentință, fără să intervină un nou proces) sunt recunoscuți ca deținuți politici de statul român doar din 1945 încolo...

Așadar, din 2011 statul român a consfințit prin lege că data de 9 martie este Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944 - 1989. Aceeași lege 247/2011 mai specifică faptul că autoritățile vor organiza la nivel național comemorări în memoria acestora care vor căpăta finanțare de la bugetele locale sau ale instituțiilor. Totul a rămas pe hârtie. A fost desigur, o victorie morală, cam șchioapă și cu lipsuri, dar oricum, o victorie. Seniorii și-au continuat pomenirile ca și până atunci, pe banii lor, pe truda lor, în același cerc care din an în an se micșorează cumplit din motive biologice, pomenindu-i la un loc și pe legionari și pe țărăniști și pe liberali și pe țărani și pe intelectuali etc.

Din 2017 situația a căpătat cu totul altă amploare și turnură, odată cu implicarea Patriarhiei (care din păcate a preluat și „codița” de care vorbeam, formula trunchiată 1944-1989, care nu îi era în niciun fel necesară). Litera legii din 2011 a prins viață prin cuvântul Bisericii. Datorită faptului că anul 2017 este închinat de Patriarhia Română apărătorilor ortodoxiei în temnițele comuniste, pomenirea foștilor deținuți politici în data de 9 martie s-a instituționalizat. Pe tot cuprinsul țării și în străinătate parohiile și mănăstirile au oficiat slujbe în memoria pătimitorilor, au organizat evocări și au dat celor aflați în viață cinstea și importanța pe care o merită. 

Au trecut 27 de ani de libertate teoretică și 6 ani de la legea 247/2011. Au pierit între timp majoritatea supraviețuitorilor temnițelor. Dar dreptatea și adevărul nu pot fi mărginite de timp. Greu, anevoios, dureros, dar până la urmă fiii luminii încep să iasă din negura de pâclă în care i-au aruncat comuniștii și se întorc biruitori în memoria neamului lor. Biserica și-a asumat jertfa fiilor săi martirizați în secolul trecut, asumarea aceasta i-a scos din clandestinitate și din uitare.

Mare este mila lui Dumezeu, și mare este dreptatea Lui. Și ce slabe și neînsemnate sunt legile oamenilor (chiar și cea apărută în Monitorul Oficial în 2011 sau, mai recent și cu miză inversă, cea din 2015...) și ce tare este legea lui Dumnezeu.

Cezarina Condurache