România a devenit o țară în care majoritatea afacerilor sunt bine conturate, iar cel mai mult de câștigat de aici au multinaționalele. Însă puțină lume vorbește și de jocurile de noroc și de mafia contruită în jurul acestora.

Într-un editorial scris pentru Cotidianul, Cornel Nistorescu atrage atenția faptului că „guvernul României nu vede că rețeaua jocurilor de noroc, a pariurilor, consumul de alcool medicinal, producția de alcool neautorizat (și automat, nefiscalizat) iau proporții înfricoșătoare”.

„Nu mai lipsesc decît bordelurile. În locul magazinelor de etnobotanice au înflorit întunecatele săli de păcănele. Numai în cimitire nu au loc. Nu există alimentară de cartier în care să nu se vîndă spirt medicinal pe care bețivii să nu-l filtreze prin pîine. După ochii injectați se vede că și-au pansat sufletul și stomacul cu o jumătate de PET de alcool medicinal. La cel mult două cartiere există și o distilerie clandestină. Mai există și două spații sau tonete de făcut pariuri. Și trei săli de păcănele. Și două-trei, chiar patru filiale de bănci. Și două-trei-patru automate bancare. Și o farmacie. Sau două-trei, depinde de cît de mare este piața sau intersecția și de nivelul de sărăcie al cartierului. Sigur, există și un supermarket. Nu este al mahărului de cartier. El are restaurant sau bar. Supermarketurile țin de marile grupuri internaționale. Sunt ventuzele cu care Ministerul Finanțelor colectează TVA de la populație. Supermarketul vinde bere la bidon de 2-3 litri, la bax de 6 PET-uri, spirt medicinal și tot soiul de alcooluri ieftine. La Metro îți poți face cumpărăturile ca la chioșcul de înghețată sau de țigări. A ajuns un soi de magazin diurn pentru familie, nu pentru rețelele de restaurante. Credeți că un inspector fiscal s-a gîndit vreodată să ia facturile eliberate de Metro pentru a vedea cîte și cît din ele au fost înregistrate în contabilitatea firmelor care au cumpărat? S-ar sinucide. Cum o să deranjeze ei multinaționalele?

De ce să ne plîngem? S-ar putea ca în fiecare cartier să fi supraviețuit o cofetărie. O doamnă cîndva a lucrat la Scala, la Doina, la cofetăria teatrului cutare. Dar nu prea merge. Și un mic magazin de covrigi. Dar și acela poate fi în rețea multinațională, că merge la greu. Terase, mai rar. Cafenele, la fel. Librăriile au murit, ca și chioșcurile de ziare. Nici în centru nu mai găsești ceva de citit. Biblioteci de cartier, adio. N-aveți decît să citiți pe telefonul mobil, că acolo nu este nevoie de gramatică!

Cum se face că noua față a cartierelor din orașele mari și mici nu-i sperie pe primari și pe guvernanți? Nu știu ei că păcănelele colectează ultimul bănuț din casele orășenilor? Ba, și ale bieților țărani, pentru că distracția asta nenorocită s-a întins și prin satele mai mari. O păcănea există și la terasa de lîngă magazinul mixt sau între primărie și poliție. Guvernul României nu vede că rețeaua jocurilor de noroc, a pariurilor, consumul de alcool medicinal, producția de alcool neautorizat (și automat, nefiscalizat) iau proporții înfricoșătoare. Și toate acestea aduc după ele o decădere a populației, o degradare a stării de sănătate, o dependență și o creștere vertiginoasă a ingnoranței.

Există o mafie locală și financiară care protejează sălile de jocuri? Chiar atît de orb să fie Guvernul României și chiar atît de nepăsător, în contextul în care suferă de o lipsă cumplită de bani la buget? A devenit România raiul jocurilor de noroc cele mai cretine din lume? Toți aventurierii, pe o taxă modică și cu o șpagă modestă, pot deschide o sală cu automate de jocuri cu care să absoarbă toate economiile unui cartier. Și apoi se întind în rețea ca o mafie a colectării de monedă. Oamenii se chinuie în slujbe prost plătite, primesc salariul de mizerie într-una din băncile cu filială în cartier, scot banii de acolo și-i mută în supermarket și în sala de jocuri. De unde, cel mai adesea, pleacă din țară. În Vest sau în paradisuri fiscale. După cum ne arată cazul prezentat în Dosarul descris în ziarul Cotidianul, funcționează la greu și măsluirea păcănelelor. Și combaterea dependenței de jocuri de noroc a fost măsluită. Și legiferarea în domeniu este șpăguită. Pînă la urmă, banii negri din păcănele, din alcool medicinal, din alcool de contrabandă, din pariuri ajung pînă sus. De la polițai la inspector, de la consilier la funcționar, pe la fiecare rămîne cîte un pic. Și echilibrul și responsabilitatea oamenilor se duc naibii. Devin alcoolici, devin dependenți, devin neproductivi și resemnați. Abia dacă mai îngaimă cîteva cuvinte. Pe unii nu-i mai salvează decît plecatul la muncă în străinătate.

Ce fel de speranță și ce spirit de inițiativă mai pot înflori în aceste cartiere marcate de sărăcie și resemnare? Cine poate repara ce au stricat prostia și nepăsarea guvernelor de pînă acum, inclusiv ale celui de față? Cine să oprească înflorirea industriei jocurilor de noroc, cîtă vreme reprezintă sursa de ciugulit a tuturor celor obligați să o controleze și să o limiteze?

România sălilor de jocuri scăpate de sub control, a centrelor de pariuri și a comerțului cu alcool medicinal, țara telefoanelor mobile și a vieții pe Facebook, se duce la vale și arată din ce în ce mai mult a cartier sud-american.”, a scris jurnalistul.