ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


După ce a dispărut o bună perioadă de timp din atenția publicului, Cristina Bălan a revenit puternic după ce a câștigat emisiunea-concurs Vocea României, de la Pro TV.

A urmat recent lansarea unei melodii - Unbreakable - , care însă nu a fost bine primită de către radiourile din România, acestea refuzând să o introducă în play-listuri. În videoclipul piesei apar soțul artistei, Gabriel, și cei doi gemeni ai cuplului, Toma David și Matei Nikolas, în vârstă de trei ani, cade suferă de sindromul Down.

Într-un mesaj publicat pe Facebook, Cristina Bălan a explicat că a scris versurile piesei "într-o perioadă confuză și lipsită de certitudini pe plan profesional" și o descrie drept "un imn, o declarație, o avertizare."

"Versurile, simple cum sunt ele, spun foarte multe, dacă lași sufletul să le înțeleagă. Așadar, eram cam în pom cu albumul, cu piesele, nu știam care ar trebui lansată, depindeam de producători, să-mi înțeleagă pornirile artistice și să le îmbrace corespunzător. «Greșeala» mea din ultimii ani este că mai toate piesele pe care le-am compus sunt piese de stare, de suflet, cu mesaj. Mai puține fiind cele de dansat sau de ascultat la un grătar", a scris Cristina.

După mai multe încercări cu „pioni de primă mână, difuzați pe radio", a ajuns să colaboreze din nou cu Vanotek și descrie cum s-a lovit de faptul că trebuia să facă o piesă comercială: "El a venit cu un demo care mi-a atras atenția încă de la prima audiție, deși forma de atunci era departe de cea finală. Avea versuri în română, însă nu mă reprezenta subiectul lor și am decis că voi scrie eu ceva. Așa că m-am apucat de lucru și am creat un text în engleză, pentru că așa am simțit, fără vreo intenție sau alta. I-am trimis lui Vano acea primă versiune, cu strofele modificate și tot restul personalizat. Răspunsul lui a fost că-i place, dar că am complicat eu strofele pe alocuri și mi-a sugerat cum să le modific ca să fie mai ușor de reținut (comercial, adică). Inițial am fost reticentă, pentru că asta însemna să schimb și anumite versuri, apoi Vano a propus să le schimb cu totul, fiindcă nu-i sunau bine (da, da, v-ați prins, comercial). Zile în șir mi-am bătut capul cu zeci de variante și ajunsesem să cedez, chiar aveam termen-limită, iar în noaptea dinaintea lui am început să scriu versurile care aveau să rămână. Vano avusese dreptate și simțeam că tabloul e complet."

Artista afirmă însă că radiourile nu au înțeles ce vrea să transmită și consideră piesa "prea bună" sau "nepotrivită ca sound": "Eu nu pot fi altfel și nu vreau să scot piese «pe trend», goale de orice fărâmă de artă. Nu vreau să cânt despre buci și sex, mereu sex, că numai asta se pare că mai caută omul modern. Nici despre cât de șmecheră sunt, ce valoare am și alte subiecte sterile în opinia mea. Da, e loc și pentru astea. Dar oare nu mai e loc deloc pentru piese «ca afară»? Când o piesă sună ca cele din occident, lucrată cu atâta profesionalism, când piesa ți-e comparată cu Pink și Adele, Beyonce sau Sia, nu se găsește loc pentru ea pe niciun post românesc? Chiar trebuie să mă duc la una din găștile de producții muzicale care sunt acceptate pe radio, să pun banii pe masă și să cumpăr un hit? Bani am. Dar speram să existe loc și pentru altceva. Da, sunt dezamăgită. Dar nu înfrântă. Pentru mine nu se oprește aici. Pentru că eu nu cânt să fiu vedetă, să fac bani sau să am fani. Cânt de când mă știu, pentru că asta mă bucură. Creez melodii, versuri, pentru că viața mă inspiră. Așa cum au făcut-o primii oameni, când au descoperit sunetele. Până la urmă, iată că am de luptat în continuare. Și voi lupta, fiindcă nu pot să mă reneg sau să mă transform în ceea ce nu sunt."   

În mesajul de pe Facebook, Cristina amintește și de gemenii ei, care au Sindromul Down, spunând că piesa e pentru ei: "Ei sunt cu adevărat inspirația mea. Judecați de unii, neacceptați de alții, priviți cu milă sau cu îngăduință de cele mai multe ori și de prea puține ori cu dragoste și înțelegere, acești copii nu au decât iubire și bucurie de dăruit, așa cum e sufletul lor, pur și deschis. Să vă mai spun cum atitudinea unor «amici» s-a schimbat din momentul în care au aflat că picii noștri au Sindromul Down? Oameni care până atunci erau apreciativi la adresa noastră, ne-au întors spatele și ne-au ignorat... Nu-i bai, fiecare are propria măsură pentru tot ce percepe. Ciulinul nu poate face zmeură..."