Adolescenții de astăzi diferă tot mai mult de adolescenții generațiilor anterioare, putem spune că sunt cu totul altă ”specie” și voi detalia mai departe. De aceea e nevoie să-i înțelegem și să știm cum să fim de partea lor, să facem echipă cu ei. Iată ce îi definește. 

 

Perioada actuală este marcată de o creștere a numărului de copii dotați cu o inteligență peste medie și aceasta datorită expunerii la foarte multe informații de foarte mici și datorită stimulării timpurii. Aici este de tras o linie foarte fină între ce înseamnă echilibru și pericolul expunerii exagerate la informații peste datul fiecăruia în parte. Își asumă tot mai greu și din ce în ce mai târziu roluri importante în viață, cum ar fi rolul de soție și mamă, respectiv soț și tată, prioritatea lui fiind astăzi cariera, nicidecum familia. 

A coborât foarte mult punctul formării adicțiilor la adolescenți. Sunt tot mai neîmpliniți și nesatisfăcuți  de ceea ce fac, astfel că, foarte ușor alunecă către zona dependențelor. De aceea, trebuie să fim însă atenți la tristețea adolescentului contemporan, la depresiile, anxietățile și la tot spectrul psihotic, al cărui procentaj crește an de an.

 

Au foarte mulți ”prieteni” la nivel virtual (datorită rețelelor de socializare) și foarte puțini la modul real și au relații sociale superficiale. De asemenea, părinții trebuie să fie foarte atenți la cei din jurul copilului lor adolescent, însă subtil.

Presiunile sociale asupra adolescenților sunt de asemenea foarte mari, din toate perspectivele și consecințele sunt din ce în ce mai vizibile. Mulți dintre adolescenții zilelor noastre nu știu ce sa mai facă, se plictisesc, pentru că nu găsesc un sens al vieții și pentru că nu au proiecte clare pentru viitorul apropiat sau cel mai îndepărtat. Acest lucru se întâmplă și pentru că nu au exersat relațiile sociale, comunicarea, implicarea în diferite contexte pentru a-și da seama de opțiunile pe care le au de a acționa în societate. 

Sunt lucruri pe care noi, formatorii de la Programul Național de Educație pentru Părinți Școala Familiei le identificăm și despre care le împărtășim părinților. De aceea este important ca părinții care simt că au ajuns într-un punct mort, că peste noapte copilul lor blând și ascultător s-a transformat într-un adolescent pe care nu îl mai înțeleg, să meargă să ceară ajutor de la specialiști.

Dacă luăm în considerație că numărul și agresivitatea provocărilor acestor vremuri a crescut, DA, adolescenții zilelor noastre au nevoie de mai multă atenție din partea noastră. 

Dacă ținem cont de toate descoperirile neuroștiinței, psihologiei și celorlalte științe, precum și de conexiunile dintre acestea, DA, adolescenților zilelor noastre le putem oferi mai multă atenție.

Este păcat și chiar dăunător să rămânem blocați în șabloane de genul: ”Bunica mea nu a mai avut nevoie să învețe cum să-și crească copiii”. Nu este vorba doar de învățare, este vorba de deschidere și de disponibilitatea de a asculta și alte opinii, alte abordări, alte puncte de vedere privind educația. Sunt de luat în calcul consecințele unor comportamente. Sunt lucruri sau comportamente pe care le putem schimba noi, părinții, ca să le fie mai bine copiilor, astfel încât să ajungă adulți echilibrați.

Timpul, tehnologia, lipsa modelelor și valorilor autentice pentru adolescenți, conflictul dintre generații (prezent în orice epocă), lipsa comunicării adevărate între soți și între părinți și copii. Pornind de la acestea sunt foarte multe de vorbit despre fiecare în parte, Școala Familiei propunând ateliere pentru fiecare temă.

Tot presiunile sociale sunt cele care îi îndepărtează pe părinți de adolescenții lor. Părinții sunt mult mai preocupați acum de munca lor și chiar dacă lor li se pare că muncesc pentru copiii lor, pentru ca ei să aibă tot ce-și doresc, de fapt fac un enorm deserviciu adolescenților lor. Îi lipsesc de timpul și de disponibilitatea lor, a părinților și astfel nu se mai construiesc punți de comunicare, iar adolescenții se îndepărtează cu multă ușurință de mediul familial, care nu le mai satisface nevoi emoționale, de comunicare, de relaționare, de petrecere a timpului liber.

1. Să le permitem să se maturizeze, asistându-i în traversarea acestui proces de metamorfoză de la copil la adult.

2. Adolescenții au mare nevoie de părinți. Chiar dacă nu țipă ca cei mici, ar fi bine să înțelegem, ca părinți, că ei sunt o prioritate pentru noi.

3. Această perioadă este ca o mare gură de oxigen, o mare șansă pentru noi părinții, ca să reglăm relația cu adolescenții noștri, să facem lucrurile pe care nu le-am făcut atunci când poate trebuia, să parcurgem niște etape pe care poate le-am sărit, din diferite motive. Să încercăm să recuperăm ce se poate. Adolescența este o fereastră de oportunitate.

4. Să încercăm să eliminăm pe cât putem vorbe ca:

”Cum își așterne, așa doarme”

”Am făcut tot ce am putut, de acum este treaba lui/ei”

”Îmi iau mâna de pe el/ea, este mare, să decidă singur/singură”

Îndepărtarea fizică a copilului de casă, faptul că petrece mai mult timp cu colegii, prietenii întrucât crește acum nevoia de apartenență la grup și de aici și adeziunea la diferite provocări și cerințe pe care anturajul le propune, uneori în defavoarea sănătății și siguranței chiar fizice, nu trebuie însoțită de ”abandonul” emoțional – adolescenții au încă nevoie să audă de la părinții lor și să fie asigurați de iubire, sprijin, suport în luarea unor decizii, disponibilitate la dialog și împărtășire. E vremea când părintele trebuie ”să pună pe masa relației” mai mult acum – disponibilitate, ascultare activă, înțelegere, rezonanță cu adolescentul. 

5. Să ținem cont de diferențele dintre fete și băieți, de faptul că reacționează diferit la stres, că pot fi motivați diferit și multe altele din această zonă a diferențelor

6. Care sunt valorile și prioritățile lor? Pe acest suport trebuie și putem să construim totul. Dacă doar ne proiectăm pe ei valorile și prioritățile noastre nu o să reușim nimic cu adolescenții noștri.

7. Să-i susținem în proiectele lor nu în proiectele noastre.

8. Ar fi bine să ținem cont de faptul că procesul de maturizare a creierului nu s-a încheiat și au nevoie de ”asistența” noastră. Nu să le interzicem să facă lucruri ci să discutăm foarte mult cu ei, arătându-le care vor fi consecințele faptelor/ deciziilor lor. Dar ar fi bine ca ei să decidă și să-și asume consecințele. Trebuie păstrat însă un echilibru și aici: pe de-o parte trebuie să-i ajutăm să-și maturizeze cortexul prefrontal lăsându-i să decidă singuri, să capete acest exercițiu, pe de altă parte însă, atunci când faptele lor ar avea consecințe grave pe care ei nu le conștientizează indiferent cât de mult le explicăm să încercăm să fim mai autoritari, spre a le fi bine mai târziu și pentru a nu ieși ”prea terfeliți” din această perioadă a vieții lor.

9. De când sunt mici trebuie să încercăm să construim canalul de comunicare cu ei și să îi ajutăm să-și construiască o stimă de sine cât mai puternică. Având grijă din timp la aceste doua componente, vom avea șanse mari să ne putem înțelege cu adolescenții noștri, să putem comunica cu ei și să nu se arunce către orice anturaj.

10. Să învățăm să-i ascultăm.

11. Să nu reacționăm exagerat la greșelile lor. De multe ori facem greșeala să îi cicălim ca să ne povestească tot ceea ce fac și, atunci când o fac, ne supărăm, reacționăm nepotrivit, intervenim în relațiile lor, le dictăm noi ce să facă.

12. Noi, ca părinți, trebuie să lăsăm ușa deschisă copiilor noștri, să înțelegem că a fi părinte nu înseamnă a fi perfect. Noi nu suntem perfecți și să nu cerem copiilor noștri să fie perfecți.

13. Să ne cerem iertare atunci când greșim. Astfel, ei înțeleg că îi respectăm și învață să-și asume o greșeală și să-ți ceară la rândul lor iertare. Este ca o lecție.

14. Nu în ultimul rând, caracterul copiilor noștri se educă de când aceștia sunt mici și putem spune ca procesul de modelare și educație se termină odată cu adolescența.

 

Școala Familiei nu dă rețete miraculoase ci caută să transmită cât mai apăsat câteva mesaje și anume:

Fiecare trebuie să găsească echilibrul familiei sale, în funcție de contextul propriu. Nu se pot aplica rețete în trei- cinci pași, nu vorbim despre mașini aici, vorbim despre oameni și știm bine cât suntem de diferiți din punct de vedere al temperamentelor, valorilor, priorităților, personalităților și multe alte variabile personale și de context (personal, social, cultural etc.). 

Să ne asumăm responsabilitatea educației copiilor noștri și să nu lăsăm și să așteptăm de la alții să ne educe caracterul copiilor noștri.

Să nu lăsăm ca anturajele, societatea să ne influențeze în rău copiii, să ținem aproape de ei, încercând să depășim zona administrativă și să dăm mai mare atenție sufletului, dimensiunii emoționale.

Să înțelegem că a iubi este o decizie și este nevoie de multă luptă, multe sacrificii din partea tuturor pentru a păstra o familie sănătoasă și echilibrată.   

Să nu încercăm să-i schimbăm pe ceilalți. Să încercăm să ne schimbăm noi comportamentul astfel încât și celălalt să-și dorească schimbarea.

Să revenim la normalitate, să ne simțim firești în comportamentul nostru față de soț/ soție și copii. 

Să nu permitem să se reducă dimensiunea importanței familiei. Aceasta ar trebui sa fie prioritatea noastră, să ne dezvoltăm ca părinți competenți, capabili de educația și creșterea sănătoasă a copiilor noștri.

Școala Familiei și-a propus construirea unei comunități puternice de părinți cu valori clare, explicite, care să le fie sprijin și resursă acestora în momentele complexe de luare a diferitelor decizii de viață.

Școala Familiei organizează în perioada 9-12 noiembrie un set de cursuri tematice de scurtă durată pentru părinți și adolescenți, ”Ghid de supraviețuire în adolescență”, care va avea ca teme Adolescentul, acest necunoscut (modul pentru părinți), Comunicarea și managementul conflictelor (modul pentru adolescenți),  Iubirea, între sexualitate și emoție (modul pentru adolescenți), Adolescența pe față și pe dos (modul pentru părinți și adolescenți) 

 

Înscrierile se pot face la adresa de e-mail bucuresti@scoala-familiei.ro sau pe www.scoala-familiei.ro