ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



La Cotul Donului, acolo unde peste 150.000 de români au murit, nimic nu amintește de una dintre cele mai mari bătălii ale armatei române.

Radu Theodoru, de 93 de ani, general (r), arhitectul Adrian Grigoriu, și starețul Mănăstirii Comana din Giurgiu, Mihai Muscariu, au vrut dorit să cinstească memoria celor morți pe câmpul de luptă. Proiectului i s-a alăturat profesorul basarabean Vasile Șoimaru, cel care, în anii 2009 și 2012 a refăcut itinerariul Armatei Române, mergând până la Cotul Donului, unde s-a rupt frontul. 
 
  • În marea încleștare de pe Volga au luat parte două armate române. Armata 3 română, comandată de generalul Petre Dumitrescu și încadrată în Grupul de armate „B” a fost dispusă, începând cu 10 octombrie 1942, în marele cot al Donului, într-o fâșie largă de 148 km, între Kletkaia și Suhoi Donețk. Limita dinainte a apărării se afla în cea mai mare parte la sud de Don, cu excepția celor două capete de pod de la Kletkaia și Serafimovici, deținute de sovietici. La dreapta se afla Divizia 376 infanterie germană din Armata 6 germană, iar la stânga Armata 8 italiană. Armata 3 a avut în compunere patru comandamente de corp de armată (1, 2, 4, 5), opt divizii de infanterie (5, 6, 7, 9, 11, 13, 14, 15), două de cavalerie (1 și 7), efectivul ridicându-se la 143.336 de militari. La începutul lunii noiembrie 1942, în fâșia de apărare a armatei a fost dislocat Corpul 48 blindat german, în compunerea căruia au intrat Divizia 22 tancuri germană și Divizia 1 blindată română. El a fost subordonat, însă, Grupului de armate „B”, care putea decide angajarea lui pe front.

    Comandamentul armatei a adoptat un dispozitiv operativ pe un eșalon, rezerva fiind constituită din Divizia 15 infanterie (ce avea doar cinci batalioane) și Divizia 7 cavalerie. Marilor unități le-au revenit fronturi întinse ce depășeau cu mult posibilitățile, un alt neajuns fiind lipsa armamentului antitanc. De asemenea, datorită iernii timpurii și proastei organizări a serviciilor, echiparea și hrănirea trupelor au avut mult de suferit. Un alt element important a fost limitarea drastică a libertății de mișcare a comandamentelor românești de către Grupul de armate „B”, orice acțiune desfășurată cu mai mult decât o companie având nevoie de aprobarea acestuia. Totodată, comandamentele germane, preocupate exclusiv de soarta confruntării de la Stalingrad, au neglijat informațiile puse la dispoziție de Armata 3 română, care duceau la concluzia pregătirii de către sovieticii a unei mari ofensive.

În anul în care se împlinesc 75 de ani de la bătălia de la Cotul Donului, la Mănăstirea Comana are loc o slujbă religioasă de comemorare a soldaților români căzuți la datorie, care își dorm somnul departe de casă. Începând de duminică, 29 octombrie 2017, la mănăstire de află și o bucată din pământul adus de pe câmpul de luptă, de către basarabeanul Vasile Șoimaru. 

La mănăstire există și o troiță, care a fost sfințită în 2015. Ideea de cinsti jertfa soldaților români îi aparține unui fost general al Armatei Române, Radu Theodoru, de 93 de ani.

În loc să primească mulțumiri pentru ceea ce a făcut pentru cinstirea eroilor, bătrânul s-a ales cu reproșuri. „Au tăbărât pe mine că nu am aprobări, dar dacă stăteam să iau autorizații de la cinci ministere mă chemau prin spiritism, că eu am 93 de ani. Oasele soldaților români sunt în pământ străin, iar statul român nu a făcut nimic nici pentru repatrierea lor, nu a făcut nimic pentru amintirea jertfei lor", spune ofițerul foarte revoltat. „Cazacii scot oasele soldaților noștri cu plugul. Nemții, ungurii, italienii, spaniolii au dezgropat osemintele și le-au dus acasă. Nemții au făcut un memorial, unde sunt pomeniți și soldații noștri. Noi nu am făcut absolut nimic. Este o rușine națională", a spus acesta pentru Adevărul.

Prof univ dr. Vasile Șoimaru, de la Chișinău, cel care a făcut două drumuri pe urmele armatei române în Răsărit, a lăsat singura urmă românească pe câmpul unde în urmă cu 75 de ani a pierit aproape întreaga Armată a 3-a: a făcut o cruce din crengi și a legat de ea tricolorul.