ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


O lumânare subțire de ceară arde pentru odihna sufletelor celor care s-au jertfit pentru țară. La troița de la Universitate, unde am ajuns alergând printre mașinile oprite la semafor, suntem o mână de oameni. Și doi preoți.
 
Suntem o mulțime. Și fiecare lumânare ce arde pentru lumina sufletele celor adormiți e o candelă uriașă, ce ajunge până la Cer. Deasupra-ne, sunt ghirlande cu beculețe decorative. Iar de dincolo de piață, din târgul de Crăciun plin cu cârnați, vin fier și suveniruri, se aud vesele cântece de sărbătoare.
 
Suntem lângă cruce, pentru că trebuia să fim. Și-n vreme ce preotul se roagă pentru odihna sufletelor celor adormiți în decembrie 1989, de nicăieri apare o mână ce așază o colivă pe pietrișul din fața troiței. Apoi, două jumătăți de cozonac și o sticlă de vin. Și încă o colivă, cu semnul crucii pe ea. Lumânările din jur se înmulțesc.
 
Suntem acolo pentru sufletele noastre. Ȋntr-un parastas la care ne-am strâns din întâmplare, împinși de aceeași neuitare.
Stăm lângă cruce, înconjurați de șiruri de mașini ce trec în ambele sensuri, grăbindu-se, sub cerul de ghirlande electrice, spre fericirea sărbătorilor.
Suntem acolo, noi și amintirea celor care s-au jertfit pentru libertatea noastră, în decembrie 1989.
 
Când vom uita, vom fi învinși.