• Ȋn gazul inhalat de victimele din Colectiv s-a depistat și acid clorhidric, toluen și xilen • Aceste substanțe nu se regăsesc însă pe lista produselor de descompunere din Fișa Tehnică de Securitate • INSEMEX susține că acel burete nu fusese impregnat cu vreo substanță de curățat • Victimele au suferit arsuri și pentru că din tavan „cădeau bucăți de burete” • Buretele care a ars în Colectiv „nu se topește, ci se descompune”.

63 de victime și zeci de răniți. Oameni a căror viață s-a schimbat într-o seară, din cauza unei „artificii de tort” și a unui burete cu grosimea de 30 mm. Ancheta ar trebui să lămurească, definitiv, toate întrebările ce au apărut în spațiul public, în legătură cu acest caz. Ȋnsă dovezile ce apar, în loc să aducă lămuririle necesare, ridică, la rându-le, noi semne de întrebare.

ActiveNews a intrat în posesia Fișei Tehnice de Securitate a spumei poliuretanice ce a folosită pe plafonul din Club Colectiv, pentru antifonare. Este vorba de spuma flexibilă de tip N2138. Conform Fișei Tehnice, „produsul este un material combustibil. Atunci când arde emană căldură intensă și fum dens. Prin încălzire nu se topește, ci se descompune, proces din care pot rezulta produse de descompunere inflamabile. Ȋntr-un incendiu pot fi generate, în concentrații diferite în funcție de condițiile de ardere, produse de descompunere cum sunt negru de fum, monoxid de carbon, dioxid de carbon, oxizi ai azotului, acid cianhidric și alți produși de piroliză (n.r. - procedeu de transformare sau de descompunere chimică a substanțelor organice în condițiile unei temperaturi înalte și de nepătrundere a aerului), în mod asemănător arderii lemnului.”

La începutul lunii noiembrie 2015, o echipă de chimiști de la Universitatea Politehnică București a realizat un experiment, dând foc unei bucăți din buretele care se afla pe plafonul de la Club Colectiv, pentru a analiza gazul rezultat din arderea acestuia. „Ne-am șocat, nu ne-am imaginat să găsim atât de multe substanțe toxice, puternice, la un loc. Din gazul analizat am putut constata că ponderea cea mai mare era a monoxidului de carbon. Apoi, acidul cinahidric care prin descompunere formează cianurile, otrăvuri foarte puternice. Monoxidul și dioxidul de azot sunt alți produși foarte toxici”, a declarat atunci, pentru Mediafax, Ecaterina Andronescu, specialist în chimie organică.

Ȋn gazul inhalat de victimele din Colectiv au fost depistate și alte substanțe: acid clorhidric și doi solvenți foarte toxici - toluen și xilen. „Despre cei doi solvenți putem spune că fie a fost spălat cu ei buretele, fie că este rezultatul în urma arderii. Este un amestec foarte toxic în sine, de aceea au murit foarte mulți”, preciza Ecaterina Andronescu.

Cum INSEMEX a stabilit deja că buretete de pe plafon nu fusese impregnat cu vreo substanță de curățat, rezultă că acidul clorhidric, dar și ceilalți doi solvenți toxici n-ar putea fi decât rezultatul arderii. Numai că în fișa tehnică a buretelui de tip N2138 aceste substanțe nu apar menționate, printre produsele de descumpunere.

A omis producătorul, SC EUROFOAM SRL, să le adauge pe listă sau INSEMEX se înșală, atunci când susține că „buretele de pe plafon era curat”?

Pe de altă parte, conform Fișei Tehnice, buretele de tip N2138 „prin încălzire nu se topește, ci se descompune”. Ceea ce contrazice, mai întâi, imaginile video surprinse de martori, la momentul incendiului, în care se observă cum din tavan cad bucăți mici de material în flăcări. 

Acest amănunt apare, de altfel, menționat și în procesul verbal redactat de anchetatori după vizionarea imaginilor surprinse de camerele video din club: „La ora 22:32:16, imediat după ce artificiile s-au stins se observă cum spațiul dintre stâlpul de suținere al imobilului și scenă rămâne în continuare luminat, iar lumina crește foarte repede în intensitate acoperind o suprafața tot mai mare. Astfel, la ora 22:32:26 se observă, de fapt, cum tavanul situat între stâlpul de susținere al imobilului și scenă arde, iar din acesta încep să cadă bucăți incandescente.”

Aspectul este confirmat și de martorii, în declarațiile din dosar. „La un moment dat, s-a simțit un val de aer, am remarcat o flacără foarte mare, iar de sus cădeau bucăți de burete ars și lemn ars.” (Adrian D.) 

Cum ar fi putut „să se topească” și „să cadă în bucăți incandescente” un material care, în teorie, „se descompune”? O posibilă explicație ar putea fi topirea adezivului cu care acel burete fusese lipit pe plafon. 

Firma care a efectuat amenajările din Club Colectiv, SC LUXORY MEDIA SRL a declarat, public, dar și în facturi, că a folosit adeziv acustic de tip EDR (n.r. - este numele firmei producătoare, EDR KIMYA LTD). Adezivul era ambalat în bidoane de 15 kg, fiecare costând 250 RON (fără TVA). Exact așa cum apare menționat produsul și pe site-ul altei firme care-l comercializează.

 

Ȋn dosarul de la Parchetul General, „adezivul acustic” se transformă în „adeziv de tapițerie”, denumire cu care produsul ar fi fost înregistrat în evidența contabilă de achiziții mărfuri a SC LUXORY MEDIA SRL, conform unui raport de constatare tehnico-științifică întocmit de un inspector antifraudă al ANAF-DGAF-DCF. De fapt, e vorba de același adeziv, botezat în funcție de profilul firmei care-l vinde. MAGIC MYG MG SRL, distribuitor de feronerie, comercializa produsul pe targetul său, ca „adeziv tapițerie”. De aici l-a cumpărat SC SUPER BALL INTERNAȚIONAL care, la rându-i, l-a vândut firmei SC LUXORY MEDIA SRL. Firma care l-a întins pe plafonul din Club Colectiv, lipind cu el buretele pentru antifonare.

Se putea aprinde acel adeziv? Se putea topi? La dosar există Fișa Tehnică de Securitate a produsului emisă de unul dintre distribuitori, MAGIC MYG MG SRL. La „proprietăți fizice și chimice” se precizează că produsul este „rezistent la foc”. „Nu se cunosc date” despre „temperatura de autoigniție”, dar „în caz de incendiu se poate forma fum toxic”. 

Ȋntr-o expertiză tehnică judiciară realizată la cererea Parchetului General, se precizează că: „cele înscrise în fișă sunt informații insuficiente și contradictorii, deoarece componentele (n.r. – clorură de metil – 44%, cauciuc sintetic, rășină naturală și rășină sintetică) sunt inflamabile, condiție în care produsul nu poate fi rezistent la foc. Conținutul acestei fișe, chiar dacă ar fi fost cunoscut de beneficiar sau executantul lucrărilor nu este suficient pentru evaluarea riscurilor efective.”  

Adezivul EDR poate fi cumpărat și de pe site-uri de tipul OLX. Așa am intrat în posesia descrierii produsului realizată de firma producătoare, EDR KIMYA LTD., și afișată chiar pe bidonul în care se comercializează adezivul: „Adeziv de înaltă clasă potrivit tehnologiei de fabricare folosite. Capacitate mare de lipire cu o emisie redusă de solvent (poate fi numit și „Adeziv prietenos cu mediul”). Datorită vâscozității reduse este neinflamabil și ușor de aplicat. Este recomandată folosirea în max. 6 luni de la data fabricației. Pentru singuranța angajaților, încăperile în care este folosit trebuie să fie bine ventilate (aerisite). Compania noastră nu este responsabilă pentru manipularea și utilizarea necorespunzătoare a produsului”.

EDR KIMYA LTD. se jură că produsul nu arde. Experții români se îndoiesc, însă nu demonstrează contrariul. Iar îndoiala profită oricărui posibil scenariu. Mai ales celui în care adezivul s-a topit, justificând astfel bucățile incandescente ce picau din tavan. Ȋn plus, vom afla probabil și că, prin ardere, adezivul ar fi emanat surplusul de gaze toxice.  Și toată lumea va fi lămurită, și nimeni nu se va mai întreba, peste câteva luni, dacă acel adeziv chiar poate lua foc... 

EDR KIMYA LTD. este o firmă turcească cu sediul în Ankara, înființată în 2013 și specializată în comercializarea adezivilor. Nu există mai multe informații publice despre firmă sau despre produsele sale, pagină online fiind într-o veselă construcție (http://www.edradhesive.com). E o stare de spirit ce concordă cu mersul anchetei din România.

Să recapitulăm: 

1. Ȋn gazul inhalat de victimele din Colectiv au fost depistate și substanțe toxice care nu se regăsesc printre produsele de descompunere ale buretelui de pe plafonul din club. INSEMEX susține că buretele era curat, eliminând astfel ipoteza că acele substanțe ar putea proveni de la soluțiile de curățare. Atunci, de unde au apărut ele?

2. Conform Fișei Tehnice de Securitate, buretele de pe plafon „prin încălzire nu se topește, ci se descompune”. Iar adezivul folosit la lipirea lui este „rezistent la foc”, „neinflamabil”. Imaginile suprinse în club, declarațiile martorilor dar și un proces verbal al anchetatorilor spun că „din tavan cădeau bucăți incandescente”. Ceea ce înseamnă că ori nu vorbim de același tip de burete și de adeziv, ori producătorii/distruitorii mint cu toții. Situație în care ancheta penală ar trebui extinsă, iar vinovații trași la răspundere.

Teoretic, ancheta ar trebui, la finalul ei, să clarifice toate aspectele. Ȋnsă multe dintre lucrurile importante rămân în ceață. Fie pentru că ele sunt considerate detalii mărunte, fie pentru că astfel ipotezele de lucru pot fi pliate pe concluziile deja emise. Vorbim despre artificiile care au declanșat incendiul, despre caracteristicele buretelui care s-ar fi topit, refuzând să se descompună, și despre adezivul care ar fi ars, deși nu era inflamabil. Dar și despre ventilatoarele de extracție „distruse în incendiu”, dar rămase întregi și neridicate de la fața locului. Acestea nu sunt detalii. Și, chiar dacă ar fi, într-o anchetă ce urmărește stabilirea împrejurărilor în care și-au pierdut viața 63 de oameni, orice detaliu ar trebui să conteze!