România „revine încetul cu încetul” la o atitudine pozitivă față de natalitate și viață, scrie Horațiu Pepine în DW. Autorul notează depărtarea românilor „față de excesele anilor 90, atunci când până și partizanii planificării nașterilor din Occident erau oripilați de lipsa de scrupule a sistemului medical”.

Horațiu Pepine a observat și asemănarea dintre atitudinea seculariștilor români față oponenții lor, manifestată prin declarația unui militant ASUR - Toma Pătrașcu, față de Marșul pentru Viață, care ar, în realitate „un marș pentru intoleranță”.

O situație asemănătoare, dar cu efecte mult mai concrete, găsim în Franța, exemplifică autorul DW.

„Afirmația este semnificativă pentru un curent care a luat o mult mai mare amploare în vestul Europei. De exemplu, în decembrie anul trecut, Senatul francez adopta, inclusiv cu voturi din partea dreptei, un proiect de lege inițiat de socialiști menit să penalizeze site-urile de Internet care își propun să descurajeze avorturile difuzând ”informații părtinitoare”. Orice publicație online care ar căuta să popularizeze efectele negative ale avortului ar cădea inevitabil sub incidența acuzației de ”părtinire”.

Trecând peste faptul evident - și care a fost subiliniat și în dezbaterea franceză – că o asemenea lege restrânge dramatic libertatea cuvântului, esențial este că gândirea secularistă care animă proiectul tinde tot mai mult să-și creeze pârghii legale prin care să împiedice orice formă de opoziție. Proiectul de lege din Franța ne arată că partizanii avortului liber au încetat să fie apărători ai libertății de alegere (”pro choice”), devenind în cele din urmă apologeți ai unui ”adevăr” unic, care nu poate fi pus la îndoială. De la libertatea de alegere s-a ajuns, pe nesimțite, la o alegere unică”, scrie Horațiu Pepine.

Autorul mai notează și legătura dintre faptul că militanții seculariști susțin avortul, dar și introducerea unei materii denumită educație sexuală, în școli.

„Militantul secularist citat mai sus, continua, de altfel, spunând că societatea ar avea nevoie nu de ”marșuri pentru viață”, ci de introducerea în școli a ”educației sexuale”. Dar simpla alăturare a celor două subiecte dezvăluie faptul că această materie școlară nu ar urmări altceva decât combaterea radicală a vechilor scrupule care însoțesc avortul.

Este firesc să ne întrebăm atunci, cine este intolerant: cel care pretinde omului să reflecteze înainte de a lua o decizie ireversibilă sau celălalt, care încearcă prin sancțiuni legale să interzică orice reflecție, instituind un program de propagare a adevărului unic?”, se întreabă editorialistul.

Seculariștii „se îndepărtează tot mai mult de practica politică liberală”, afirmă Pepine: „Dacă Polonia și Ungaria sunt supuse unei puternice presiuni din partea Comisiei Europene pe tema libertății presei, nu s-a auzit nici cel mai mic zvon despre monitorizarea politicilor franceze în materie de libertate a cuvântului. Or, acest lucru sugerează că între seculariștii francezi și aparatul de la Bruxelles nu există niciun dezacord de ordin ideologic și că aceste tentative liberticide sunt privite cu indulgență dacă nu chiar cu simpatie”.