ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


(o variantă mai scurtă a acestui text a fost postat pe pagina FB a Asociației PRO VITA București. Restul sunt considerațiile personale ale autorului) 

Știu: „parteneriatul civil” pentru cuplurile unisex e un subiect des discutat și întors pe toate fețele în ultimii ani dar, după cum se vede, de tot mai intensă actualitate politică și socială. Reglementarea sa rămâne pilonul ofensivei juridice a „minorităților sexuale” și al susținătorilor politici ai Stângii radicale, încurajați de eșecul inițiativei legislative cetățenești de protejare a familiei ca și de evoluțiile politice din România și Europa - în general, nu doar din UE.

Fac precizările de mai jos în replică la o recentă declarație publică a d-lui deputat PNL O. Raețchi referitoare proiectul de lege a parteneriatului civil; în special la strania și (pentru cunoscători) stridenta alegație „Parteneriatul civil nu atacă și nu concurează ideea de familie”.

În cei 11 ani de când diverse forme ale doritei reglementări sunt în dezbaterea Parlamentului am avut nenumărate ocazii să intervenim cu analize elaborate, din perspective și abordări diferite și de fiecare dată am accentuat că exact aceasta este problema: că parteneriatul civil are ca scop desființarea familiei prin asimilarea acesteia unei structuri juridice dependente de bunul plac al legiuitorului și al lobby-iștilor „minorităților” și nu de o realitate concretă.

Astfel, am arătat în analiza proiectului legislativ că reglementarea „parteneriatului civil” servește 3 scopuri distincte:
  • schimbarea naturii a căsătoriei: de la act juridic nepatrimonial bilateral al cărui conținut este fix la contract negociabil, deschis permanentei alterări din partea autorității. Astfel, legiuitorul nu mai recunoaște și nu mai protejează prin lege o realitate seculară, pre-existentă nașterii Statului, ci naște din lege una nouă.
  • comutarea scopului existențial al familiei dinspre nașterea și creșterea copiilor (asigurarea interesului superior al acestora) către satisfacerea interesului adulților.
  • recunoașterea în practica juridică a legiferării în favoarea intereselor unui grup pe singurul criteriu că acesta există și este foarte vocal și susținut.

Mai departe, am arătat că parteneriatul civil este născător al unui regim juridic similar până la identitate celui instituit de căsătorie:
  • partenerii sunt asimilați soților în toate aspectele, mai puțin în ce privește stabilirea filiației firești. Copiii din parteneriat rămân copii născuți în afara căsătoriei;
  • instituie chiar mai puține obligații decât căsătoria (de ex. lipsește obligația fidelității, lipsește prezumția de paternitate);
  • din moment ce nu pot să existe două reglementări pentru aceeași instituție juridică, se va ajunge la litigii care vor duce, inevitabil - așa cum observăm din experiența a numeroase state – la „reconceptualizarea” uniunii civile drept căsătorie cu forță juridică deplină.

Într-un alt material de sinteză notam că excluderea din proiectul legii parteneriatului civil a adopțiilor simultane la partenerii unisex este pur formală, parte a jocului de imagine destinat paralizării principalei obiecții la această drastică și artificială alterare a legislației familiei:

  • „Deși proiectul legii parteneriatului civil interzice cu totul adopțiile pentru partenerii de același sex, această interdicție este una „de formă”, fiind evident discriminatorie în contextul juridic actual. Interdicția nu va rezista unui minim control de constituționalitate ori convenționalitate și va fi abandonată, astfel cum este de fapt și intenția ascunsă a inițiatorilor.”
  • însă nu doar adopția, ci oricare formă de „obținere” a filiației, actualmente rezervată cuplurilor heterosexuale (sau aflată într-o zonă „gri” de graniță juridică prin nereglementare), precum „reproducerea” asistată medical cu terț donator sau cu mamă surogat, va trebui pusă la dispoziție, legal, integral și eventual cu finanțare publică, și cuplurilor unisex.

Mai mult, prevederile din proiectul de reglementare a parteneriatului civil sunt atât de radicale, încât poate fi adusă în discuție inclusiv nașterea unor vicii de neconstituționalitate, în raport cu anumite prevederi din Constituția României. Nu intrăm în detalii; doritorii pot parcurge integral analiza amintită aici. 

Conform Constituției și practicii juridice românești, singurul act pe care se întemeiază o nouă familie este căsătoria. Legătura dintre cele două instituții este indisolubilă. Prin eventuala sa reglementare cu succes, parteneriatul civil nu doar că va concura căsătoria, dar va sfârși prin a o fagocita, transformând familia într-o simplă formă de asociere prin contract civil sancționat de Guvern. Sau, așa cum prevedea infama strategie privind (re)„educația parentală”, familia va abandona concretețea unei realități multi-seculare pentru a deveni o „constelație de idei”... 

Ale cui „idei”? Nu ale noastre, asta este clar!

Acelora suficient de naivi cât să își închipuie că prin reglementarea parteneriatului civil va fi stopată presiunea grupurilor de lobby și corporațiilor aliate le contrapunem experiența Occidentului, unde sus-numita reglementare a adus nu promisa „pace socială”, ci o explozie de noi pretenții tot mai radicale. Vreți o amendă grasă pentru că refuzați să vă adresați unui bărbos cu „doamnă”? Sau poate doriți scandal pe tema „toalete pentru transgenderi” la școala copilului dvs., dacă educație tot nu se mai face! Ori, la serviciu, doriți sancțiuni disciplinare pentru că refuzați să participați la celebrarea „lunii homosexualității”? Nu veți avea timp să vă plictisiți în România; toate acestea și multe altele vor veni – în urma parteneriatului civil.

Eu nu îmi fac iluzii. 

Momentul pe care am făcut eforturi pentru a-l întârzia în acești ani va sosi negreșit – cu excepția cazului în care anumite „fenomene neliniare” economico-financiare și militare, deja incipiente, se vor manifesta puternic perturbator înainte de momentul planificat. Altfel, oricât de valide și solide juridic și sociologic ar fi argumentele de tipul celor prezentate mai sus, ele vor face loc unei simple analize de oportunitate politică. Odată cu instalarea foarte probabilă a unei noi majorități parlamentare, după 2020, Parlamentul României va ceda tentației orbirii colective care a distrus familia în Occident și va păși pe același drum al decăderii și degradării morale, spirituale și, mai nou, materiale. 

Lipsită de balanța pe care i-o oferea, în precedentele momente de criză și funcționare defectuoasă a autorității, familia – ajunsă la remorca asistențială a Guvernului și la bunul plac al definițiilor pe care i le atribuie lobby-ul corporato-sexual – societatea va urma calea dintotdeauna a revoluțiilor: din Ordine în Haos, pentru a ne „reseta” într-o nouă Ordine. Aceasta din urmă însă nu va avea, nici pe departe, chipul libertății și al democrației pe care îl visează participanții la Paradele „minorităților sexuale”. Când vor înțelege că n-au fost decât unelte dispensabile în mâna „arhitecților”, și că acestora nu le pasă de fapt de homosexuali nici cât negru sub unghie, va fi prea târziu. 
În lipsa unei forțe politice de Dreapta (autentică), schimbarea societății de sus în jos, prin revoluția forței legii, este aproape de realizare. Dreapta românească își doarme somnul politic, incapabilă de organizare și tributară unor fixații vetuste, dar cu coada puritanismului ideologic pe spate. Așa se face că la recentele alegeri am avut de ales între Stânga care își zice Stânga și Stânga care se preface a fi Dreapta. Trist!
-
PS. Pe dl. Deputat O. Raețchi l-am cunoscut acum câțiva ani, pe când era în PC-ul lui Dan Voiculescu. Pe atunci avea cu totul alte opinii, ba mai mult, a fost și inițiatorul unui grup denumit ad-hoc „Dreapta conservatoare”. Azi, dânsul e promotor al ideilor și modus operandi-ului politic specific Stângii vest-europene. Cum se mai schimbă oamenii, când interesul o cere! Aveți ceva de spus, d-le deputat?

PPS. Mai e puțin și se face un an de la referendumul din octombrie și încă nu și-a asumat nimeni nicio răspundere pentru ratarea proiectului. Așteptăm, încă.